DECIZIE nr. 630 din 28 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281^2 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281^2 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale în Dosarul nr. 807/260/2006 al acestei instanţe.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 807/260/2008, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281^2 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocolului nr. 12 la această convenţie, în măsura în care completarea hotărârii pronunţate în recurs se poate cere numai în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, nu şi în celelalte cazuri, respectiv când instanţa de recurs modifică hotărârea recurată sau respinge recursul. Astfel, se creează o discriminare între justiţiabilii cărora nu li s-a soluţionat o cerere (în speţă, de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs) după un criteriu lipsit de obiectivitate, respectiv soluţia dată în recurs.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 281^2 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare”.Autorul excepţiei critică teza finală a acestui text, potrivit căreia completarea hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere în termen de 15 zile de la pronunţare.Autorul excepţiei invocă încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi, a art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării, precum şi a Protocolului nr. 12 la convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Art. 281^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cuprins în secţiunea a VI-a „Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii” a cap. IV din titlul III al cărţii a II-a, reprezintă o normă de procedură referitoare la completarea hotărârilor judecătoreşti atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.Prin instituţia completării unei hotărâri judecătoreşti, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea în soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, evitând exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanţei, atunci când aceasta priveşte erori materiale şi nu are incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii.În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 644 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006.În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 şi 129 şi cu normele şi principiile consacrate prin Constituţie şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. Soluţia legislativă adoptată prin reglementarea criticată constituie tocmai temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului.Pe de altă parte, Curtea observă că aspectele criticate de autorul excepţiei vizează omisiunea legiuitorului de a reglementa completarea hotărârilor judecătoreşti atunci când instanţa de recurs modifică hotărârea recurată sau respinge recursul. Însă complinirea lacunelor textelor de lege prin efectuarea controlului de constituţionalitate excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281^2 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale în Dosarul nr. 807/260/2006 al acestei instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește