DECIZIE nr. 63 din 3 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TSP Ecoterm” – S.A. Năvodari în Dosarul nr. 2.030/Com/2004 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale, deoarece nu creează discriminări între persoanele fizice şi cele juridice beneficiare ale serviciilor de termoficare, acestea aflându-se în situaţii diferite care impun soluţii diferite.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.030/Com/2004, Tribunalul Constanţa – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TSP Ecoterm” – S.A. Năvodari într-o cauză având ca obiect judecarea cererii de pretenţii, formulată împotriva autorului excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, "în contextul creat de cadrul special de reglementare reprezentat prin dispoziţiile art. 4 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 162/1999 privind instituirea preţului naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, precum şi pentru acordarea de ajutoare băneşti pentru categoriile defavorizate ale populaţiei, dar mai ales de prevederile art. 1 alin. 1 şi 2, ale art. 2 alin. 2 şi ale art. 3 al Ordonanţei Guvernului nr. 6/2003 privind acordarea unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice”, dispoziţiile legale criticate creează „un dezechilibru major între drepturile constituţionale recunoscute persoanelor fizice – beneficiare ale serviciilor de termoficare şi cele ale operatorilor acestor servicii”, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt incidente în cauză, "principiul egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, consacrat de acest text, fiind aplicabil exclusiv în raporturile dintre cetăţeni ca subiecte individuale de drept civil".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că prevederile criticate nu fac nici un fel de diferenţiere între diferitele categorii de beneficiari sau între aceştia şi operatorii de servicii publice de gospodărie comunală.În opinia Guvernului, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.În motivarea acestui punct de vedere se arată că susţinerile autorului excepţiei, "potrivit cărora dispoziţiile legale criticate ar institui o inegalitate între persoanele fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunală, pe de o parte, şi prestatorii acestor servicii publice (persoane juridice), pe de altă parte, nu pot fi primite, întrucât principiul fundamental consacrat de art. 16 din Constituţie se referă exclusiv la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu la raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile publice ori reprezentanţii lor". În acest sens este menţionată Decizia Curţii Constituţionale nr. 286/2001.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001.Aceste dispoziţii legale au următorul conţinut:– Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001: „Întârzierea în achitarea sumelor datorate, după expirarea termenului prevăzut la alin. (1), atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat; valoarea penalităţilor nu va depăşi cuantumul debitului şi se constituie venit al prestatorului.”Dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 326/2001, la care se face referire în textul de lege criticat, au următorul cuprins: „Persoanele fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunală, precum şi persoanele juridice consumatoare de energie electrică şi termică, gaze naturale şi combustibili sunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate, respectiv utilităţile furnizate, în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii.”Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei are următorul cuprins:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate, care stabilesc, în sarcina persoanelor juridice – operatori ai serviciilor publice de furnizare a agentului termic şi a apei calde menajere -, obligaţia achitării de penalităţi celorlalţi prestatori de servicii publice de gospodărie comunală, pentru întârzierea în achitarea sumelor datorate, chiar şi atunci când operatorii serviciilor de termoficare nu îşi pot recupera sumele de la debitorii lor, sunt discriminatorii faţă de beneficiarii serviciilor de termoficare cărora, prin legi speciale, li se acordă facilităţi financiare pentru plata energiei termice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul criticat nu încalcă principiul egalităţii, înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie.Dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001 instituie obligaţia pentru persoanele fizice şi juridice beneficiare de serviciile de gospodărie comunală prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol de a plăti majorări de întârziere, după expirarea termenului de 30 de zile de la data emiterii facturii pentru serviciile prestate, respectiv utilităţile furnizate.Prevederile legale criticate nu fac nici un fel de diferenţiere ori discriminare între beneficiarii serviciilor publice de gospodărie comunală sau între aceştia şi operatorii unor astfel de servicii.Curtea reţine, în conformitate cu jurisprudenţa sa, că nu constituie o încălcare a principiului constituţional al egalităţii faptul că legiuitorul nu prevede, la alin. (1) şi (2) ale art. 25 din Legea nr. 326/2001, aceeaşi obligaţie şi pentru persoanele fizice consumatoare de energie electrică şi termică, gaze naturale şi combustibili, întrucât cele două categorii de subiecte de drept consumatoare de energie – persoanele fizice şi persoanele juridice – se află în situaţii deosebite din punct de vedere al puterii economice şi al posibilităţii de plată, ceea ce impune din partea statului un tratament juridic diferit, care se justifică raţional şi obiectiv, mai ales în acest domeniu cu evidente implicaţii sociale.Celelalte probleme ridicate de autorul excepţiei privind dificultăţile în încasarea sumelor ce-i sunt datorate sau necorelarea textului criticat cu dispoziţii cuprinse în alte acte normative nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci reprezintă, eventual, probleme de modificare şi completare a legislaţiei, de coordonare legislativă, de resortul exclusiv al autorităţii legiuitoare. În acest sens, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 stabilesc unele limite ale controlului exercitat de Curtea Constituţională, precizând că instanţa de contencios constituţional nu poate „modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TSP Ecoterm” – S.A. Năvodari în Dosarul nr. 2.030/Com/2004 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește