DECIZIE nr. 63 din 28 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „B.T.T.” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.227/2001 al Judecătoriei Mangalia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 iulie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.227/2001, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „B.T.T.” – S.A. din Bucureşti într-un litigiu ce are ca obiect obligarea acestei societăţi la vânzarea unor apartamente.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, care reglementează modul de calcul al preţului de vânzare pentru locuintele ce intra sub incidenţa legii şi atribuirea în proprietate a terenului aferent construcţiei, sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) şi (3) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se susţine, în esenta, ca prin efectul prevederilor art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, terenurile ce sunt proprietatea societăţilor comerciale îşi schimba regimul juridic şi devin proprietate de stat, fapt care, în opinia autorului excepţiei, ar reprezenta o „expropriere”, ceea ce este contrar prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea fundamentală. Se mai susţine ca „Legiuitorul a sustras de la indexare fără nici o justificare raţională perioada de la 8 februarie 1990, data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 61/1990, şi până la 7 martie 1991, data când devine aplicabil salariul minim brut pe ţara potrivit Hotărârii Guvernului nr. 133/1991, precum şi perioada de la 8 martie 1992 până la 29 iulie 1992″. Aceasta modalitate de stabilire a preţului reprezintă o amânare atât de importanţa a momentului de plecare a indexării şi o diminuare atât de mare a preţului indexat încât contravine prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Mangalia, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, „este inadmisibila şi vadit nefondata”, întrucât Curtea s-a mai pronunţat cu privire la aceste dispoziţii, statuand ca ele sunt constituţionale. Cu privire la dispoziţiile art. 10 alin. 4 instanţa arata ca ele reprezintă o modalitate concretă prin care se vor atribui aceste terenuri persoanelor care au cumpărat locuinţe în condiţiile Legii nr. 85/1992, nicidecum o „expropriere”. Dacă s-ar interpreta altfel, susţine instanţa, atunci nu ar fi admisibilă nici vânzarea locuinţelor pe acelaşi considerent al exproprierii. Or, Curtea Constituţională „a stabilit exact contrariul şi anume ca vânzarea acestora către chiriaşi nu este numai admisibilă, ci şi obligatorie”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca prin art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, legiuitorul stabileşte o norma de justiţie socială, dând posibilitate chiriaşilor sa cumpere locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, altele decât locuintele de intervenţie, la construirea cărora au contribuit direct sau indirect. O asemenea măsura este în concordanta cu prevederile Constituţiei. Se mai arata ca obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, este o obligaţie în rem, iar nu o obligaţie în personam, în considerarea faptului ca societatea comercială era cu capital de stat, iar ulterior s-a privatizat. Pentru astfel de ratiuni legiuitorul a stabilit şi modul de calcul al preţului de vânzare al acestor locuinţe, în scopul de a crea un echilibru economic, social şi moral al drepturilor asupra acestor bunuri.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. 4 se arata ca acestea nu contravin textelor constituţionale invocate. Prin acest articol legiuitorul a dorit transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcţiilor înstrăinate, o dată cu acestea. În final se apreciază ca în lipsa acestui text proprietarii ar fi dobândit doar un drept de superficie asupra acestor terenuri.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 7 alin. 4: "Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.”;– Art. 10 alin. 4: "Pentru persoanele care dobândesc locuintele în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.”Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind infrante de aceste dispoziţii legale sunt cele ale art. 41 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 135 alin. (6), texte care au următorul conţinut:– Art. 41 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire."; … – Art. 135 alin. (6): Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."De asemenea, se invoca încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi cu următorul cuprins: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."Motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei privesc atât modalitatea de stabilire şi, implicit, cuantumul preţului de vânzare, cat şi atribuirea în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, a terenurilor pe care se afla aceste construcţii, considerându-se ca textul criticat nu respecta cerinţele impuse de prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cum ar fi, de exemplu: Decizia nr. 46 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 29 aprilie 1999; Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000; Decizia nr. 128 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 137 din 11 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 452 din 13 septembrie 2000.Prin aceste decizii Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, sunt constituţionale, retinand în esenta ca prin aceste dispoziţii se introduce o limitare legală a dreptului de proprietate, constând în posibilitatea fiecărui chiriaş de a cumpara locuinta, limitare conformă cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie şi care da expresie totodată exigenţei cuprinse în art. 43 alin. (1) şi în art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie, cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.În acelaşi timp s-a apreciat ca dispoziţia criticata reprezintă "o norma de justiţie socială, întrucât da posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic". Pe aceasta baza s-a apreciat ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, „sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral”.Faptul ca în acest caz autorul excepţiei nu critica obligativitatea înstrăinării locuinţelor, ci preţul de vânzare al acestora, nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind o problemă de opţiune legislativă. Legiuitorul a înţeles sa stabilească preţul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor. De aceea nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Acest text de lege face referire numai la modalitatea concretă de atribuire a terenurilor pe care se găsesc locuintele dobândite prin vânzare-cumpărare în condiţiile Legii nr. 85/1992. Deci acest articol nu prevede o expropriere, ci o trecere a terenurilor în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, fosti chiriaşi ai acestora, dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor făcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „B.T.T.” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.227/2001 al Judecătoriei Mangalia.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește