DECIZIE nr. 63 din 21 februarie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul său nr. 1.839/59/2011 şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.261D/2012 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 iulie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.839/59/2011, Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire a unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Timişoara referitor la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal precizează, mai întâi, că textul de lege criticat era în vigoare la data formulării cererii de revizuire formulate de petent, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă prin prisma celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011. Consideră că obligaţia prevăzută de art. 148 alin. (2) din Constituţie ar avea un caracter pur declarativ în ipoteza în care nu s-ar permite revizuirea unei hotărâriirevocabile date de instanţa de recurs prin care s-a încălcat dreptul Uniunii Europene, interdicţie care să aibă la bază unicul motiv că prin acestea nu se evocă fondul. În plus, România ar putea fi considerată în situaţia unui stat membru al Uniunii Europene care nu îşi respectă obligaţiile asumate prin tratatul de aderare şi tratatele care constituie izvoare primare ale dreptului european.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, apreciază că, ţinând cont de trăsăturile dreptului european, astfel cum au fost reţinute şi în Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind soluţionarea unui recurs în interesul legii în materia unor litigii privind plata taxei de poluare, criticile de neconstituţionalitate apar ca vizând, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere, în sensul constituţionalităţii textului de lege criticat, exprimat în Dosarul nr. 677D/2012 în care argumentele de neconstituţionalitate erau similare celor reţinute în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. La data ridicării excepţiei, art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 era abrogat prin articolul unic al Legii nr. 299/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011. Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 299/2011, prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 aveau următoarea redactare: „Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată. (…)”Instanţa autoare a excepţiei de neconstituţionalitate arată că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie care consacră principiul priorităţii de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze mai întâi admisibilitatea acesteia, având în vedere faptul că, la data invocării sale, textul de lege criticat era abrogat prin Legea nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în condiţiile în care art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede că aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare.Sub acest aspect, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că sintagma „în vigoare” din cuprinsul textului de lege menţionat este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.Or, cererea de revizuire în cadrul soluţionării căreia s-a ridicat prezenta excepţie a fost înregistrată la Tribunalul Arad – Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale la 5 februarie 2010, dată la care art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 era în vigoare şi constituia temeiul de drept al acţiunii introduse. Aşadar, în cauza de faţă, aflată în faza procesuală a recursului, este incidentă soluţia mai sus prezentată pronunţată de Curtea Constituţională, având în vedere faptul că textul legal criticat continuă să producă efecte juridice şi după abrogarea sa.Ca atare, Curtea Constituţională constată că această condiţie de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate este îndeplinită.În continuare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs, cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.Curtea observă că instanţa care a ridicat excepţia de constituţionalitate critică prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în interpretarea constatată de Curtea Constituţională ca fiind neconstituţională. Prin urmare, faţă de această jurisprudenţă şi ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de cele ale art. 147 alin. (1) din Constituţie, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul său nr. 1.839/59/2011.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește