DECIZIE Nr. 63*) din 20 iunie 1995

Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 119 din 21 noiembrie 1995, publicată la pag. 7.Victor Dan Zlatescu – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorDoina Sulivan – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat fără citarea părţilor potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocată de reclamantul Petrescu Marius în Dosarul nr. 1.714/1994 al Judecătoriei Lugoj, constata următoarele:Judecătoria Lugoj, prin Încheierea din 17 mai 1995, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 218/1960, astfel cum au fost modificate prin Decretul nr. 712/1966, invocată de Petrescu Marius.În esenta, se invoca faptul ca decretele nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucît vin în contradictie cu prevederile acesteia.Judecătoria Lugoj, exprimindu-şi opinia potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera excepţia neîntemeiată, deoarece art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede că reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specială, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileşte ca repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din anul 1991 se reglementează prin lege.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine:Chiar dacă dispoziţiile legale atacate sunt anterioare Constituţiei din anul 1991, Curtea constata ca este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei invocate. În acest sens s-a statuat şi prin deciziile sale nr. 3/1993, nr. 5/1993 şi nr. 5/1995.Prin art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960 s-a stabilit ca "Dreptul la orice acţiuni având ca obiect restituirea, în natura sau prin echivalent, a unui bun intrat, înainte de data publicării decretului de faţa, în posesiunea statului, în aceea a unei organizaţii cooperatiste sau a oricărei alte organizaţii obşteşti, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin 2 ani socotiţi de la data când a avut loc intrarea în posesiune". În acelaşi termen se prescrie şi dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor obţinut în urma exercitării vreunuia dintre drepturile la acţiune la care se referă alin. 1 (art. III alin. 2). În sfârşit, prin art. III alin. 3 s-a stabilit ca dispoziţiile art. 13-17 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt aplicabile acestei prescripţii.Prin Decretul nr. 712/1966 s-a stabilit ca bunurile ce se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 şi se afla în posesia unei organizaţii socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrării lor în posesia statului sau a oricărei organizaţii socialiste. Se prevede, de asemenea, ca bunurile avute în vedere de text, care la data publicării decretului se aflau în posesia unei organizaţii cooperatiste sau a unei alte organizaţii obşteşti, vor rămâne în folosinţă acestora, urmînd ca, pentru viitor, sa li se aplice dispoziţiile legale care reglementează transmiterea bunurilor statului în folosinţă unor asemenea organizaţii.După cum se poate observa, suntem în prezenta unui drept de proprietate constituit potrivit unor acte normative anterioare Constituţiei. Se solicita ca aceste acte să fie declarate neconstituţionale.Solicitarea reclamantului de a constata neconstituţionalitatea actelor normative în raport cu Constituţia din anul 1952 şi cu Constituţia din anul 1965, exprimată în cererea introductivă de către instanţa, nu poate fi primită, deoarece o lege poate fi apreciată, inclusiv în ce priveşte posibilitatea controlului constituţionalităţii sale, numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată.În ce priveşte constatarea neconstitutionalitatii şi deci a abrogării decretelor atacate în temeiul art. 150 alin. (1) al Constituţiei din anul 1991, trebuie distins, pe de o parte, între constituirea dreptului şi efectele sale sub imperiul actelor normative anterioare şi care sunt atacate şi efectele dreptului constituit anterior, care se produc în continuare, sub regimul Constituţiei din anul 1991, pe de altă parte.Legea posterioară, deci Constituţia din anul 1991, nu poate stinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca ea să fie aplicată retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constituţie. Noua lege poate modifica regimul juridic anterior, poate suprima acest drept sau îl poate înlocui cu alt drept care astfel se naşte, cum ar fi cazul reconstituirii dreptului afectat de legea anterioară. Dar fără retroactivitate, noua lege nu poate desfiinta modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv. Aceasta concluzie nu este infirmata de faptul ca dreptul de proprietate al statului, constituit pe baza decretelor atacate, reprezintă o situaţie juridică în curs, deoarece în acest caz nu mai suntem în domeniul neretroactivitatii, ci în acela al aplicării imediate a legii noi, astfel încât dreptului de proprietate constituit anterior Constituţiei îi sunt aplicabile prevederile regimului constituţional actual.Prin excepţia invocată se urmăreşte repararea, în natura, a daunelor suferite prin aplicarea actelor normative atacate. Dar art. 77 din Legea nr. 58/1991 prevede că reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specială, iar art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 stabileşte ca repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din anul 1991 se reglementează prin lege. Recunoscind, implicit, ca prin unele acte normative anterioare Constituţiei din anul 1991 anumite persoane au suferit daune. Parlamentul şi-a exprimat în mod neechivoc voinţa politica de a elabora o lege care să repare aceste daune, tocmai pentru ca, datorită principiului neretroactivitatii legilor, o alta soluţie nu este posibila. Deci repararea unor asemenea daune este rezervată legii şi nici un organ de jurisdicţie nu poate, fără încălcarea acestor prevederi şi a principiului separaţiei puterilor în stat, să se substituie legiuitorului în soluţionarea problemei respective. Asa fiind, în situaţia în care ar fi sesizată cu ilegalitati şi abuzuri, cu încălcări ale ordinii constituţionale săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, Curtea nu este competenţa să le rezolve. Dacă ar face un asemenea lucru, Curtea Constituţională însăşi ar încalcă Constituţia şi principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivă de competenţa, ceea ce este evident în afară ideii de justiţie constituţională. Clarificarea şi rezolvarea unor asemenea situaţii revin numai autorităţilor publice competente, deoarece, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, deci prin aplicarea ei, prin ignorarea unor dispoziţii legale.Pe baza acestor considerente, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, prin Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 1995, soluţie rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 36 din 28 martie 1995. Aceste considerente se găsesc şi în alte decizii ale Curţii, precum nr. 3/1993, nr. 14/1993 şi nr. 27/1993. Chiar dacă ele se referă la alte acte normative anterioare Constituţiei, cum ar fi Decretul nr. 92/1950, H.C.M. nr. 606/1959, Decretul nr. 223/1974, motivele care au stat la baza lor sunt deplin valabile şi în cauza de faţa şi deci nu se justifica îndepărtarea Curţii de la practica sa.Curtea Constituţională este chemată să se pronunţe numai asupra excepţiei de neconstituţionalitate şi nu are căderea de a verifica la speta dacă actele normative invocate sunt sau nu incidente în cauza respectiva.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,C U R T E AÎn numele legiiD E C I D E:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocată de Petrescu Marius în Dosarul nr. 1.714/1994 al Judecătoriei Lugoj.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 20 iunie 1995.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Victor Dan ZlatescuMagistrat-asistent,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește