DECIZIE nr. 63 din 2 aprilie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 141 din Codul de procedură penală



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecător Lucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală, invocată de Temesan Razvan Liviu în Dosarul nr. 2.067/1997 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26 martie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 aprilie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Ordonanţa nr. 449/P din 26 septembrie 1997 a Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie a fost luată, faţă de inculpatul Temesan Razvan Liviu, măsura preventivă a obligării acestuia de a nu părăsi municipiul Bucureşti, prevăzută la art. 136 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, pe o durată de 30 de zile.Împotriva acestei ordonanţe inculpatul, în baza dispoziţiilor art. 140^1 din Codul de procedură penală, a formulat plângere la Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia I penală, căruia îi revenea competenţa sa judece cauza în fond.Prin Încheierea din 16 octombrie 1997 Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia I penală a respins plângerea inculpatului, mentinand astfel măsura preventivă luată de procuror.Deşi în dispozitivul încheierii, în mod greşit s-a făcut menţiunea "definitivă", deoarece încheierea era supusă recursului potrivit art. 140^1 alin. 6 din Codul de procedură penală, eroare invocată de autorul excepţiei ca o piedica în folosirea caii de atac, acest fapt nu l-a împiedicat sa declare recurs împotriva ordonanţei procurorului.În faţa instanţei de recurs – Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală – inculpatul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală.Prin Încheierea din 20 noiembrie 1997, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.În motivarea excepţiei se susţine ca prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd calea de atac a recursului şi împotriva încheierii prin care prima instanţa dispune respingerea cererii de revocare a măsurii preventive. În opinia sa, dispoziţiile art. 141 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie, privitoare la egalitatea în drepturi, deoarece, în timp ce inculpatul nu poate declara recurs împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive, procurorul poate ataca cu recurs încheierea prin care s-a admis o astfel de plângere şi s-a dispus revocarea măsurii. Tot în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale atacate contravin şi prevederilor art. 128 din Constituţie, privitoare la drepturile de folosire a căilor de atac.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată, prevederile art. 141 din Codul de procedură penală fiind constituţionale. Se mai precizează ca inculpatul se poate folosi de prevederile art. 140^1 din Codul de procedură penală pentru a se plange împotriva măsurilor preventive luate de procuror, iar hotărârea pronunţată în baza acestui text de lege poate fi atacată cu recurs fără nici o discriminare atât de procuror, cat şi de inculpat.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, dispoziţiile art. 141 din Codul de procedură penală fiind constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată.Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate poate să priveasca numai dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei.În cauza se constată că prevederile legale de care depinde soluţionarea plângerii inculpatului, în legătură cu măsura preventivă luată faţă de el, sunt cele din art. 140^1 din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, inculpatul invoca neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 141 din acelaşi cod, deşi el nu se afla în nici una dintre situaţiile la care se referă aceste dispoziţii.În aceasta situaţie, excepţia de neconstituţionalitate invocată urmează a fi respinsă, ea fiind inadmisibila în raport cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală, invocată de Temesan Razvan Liviu în Dosarul nr. 2.067/1997 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește