DECIZIE nr. 629 din 3 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia „Hesper Privat” Bucureşti în Dosarul nr. 839/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 839/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia „Hesper Privat” Bucureşti într-un litigiu având ca obiect constatarea rezoluţiunii unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind protecţia proprietăţii private, precum şi pe cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român.Se consideră că, prin scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru a instituţiei publice implicate, se facilitează accesul liber la justiţie al acesteia pentru apărarea dreptului său de proprietate şi are loc o favorizare a instituţiei publice implicate, în detrimentul ocrotirii proprietăţii private a altor titulari. Totodată, se arată că, prin formularea unor acţiuni privind contractele de vânzare-cumpă rare de acţiuni, instituţiile publice nu exercită atribuţiuni de drept public, ci se comportă ca administratori ai averii private a statului, astfel încât nu se justifică aplicarea unui asemenea regim juridic instituţiilor publice.Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile legale criticate nu asigură o egalitate a armelor, având în vedere că, în timp ce o parte este scutită de plată taxei de timbru, cealaltă este obligată să plătească o taxă de timbru exorbitantă, ceea ce este de natură a încălca şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu privire la caracterul excesiv al taxelor de timbru sunt invocate unele hotărâri pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Kreuz împotriva Poloniei (2001), Jedamski şi Jedamska împotriva Poloniei (2005), Podbielski şi PPU Polpure împotriva Poloniei (2005) şi Kniat împotriva Poloniei (2005).Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 264 din 22 iunie 2004 şi nr. 125 din 1 martie 2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii ce au fost introduse prin prevederile art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobată prin Legea nr. 540/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, şi modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 191/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul legal criticat are următorul cuprins:"Art. 40^1. – Cererile formulate de instituţia publică implicată, în legătură cu calitatea de acţionar la societăţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni, cu obligaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat.”Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind protecţia proprietăţii private, precum şi cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea, prin numeroase decizii, constatând constituţionalitatea acestuia.Astfel, prin Decizia nr. 264 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea a reţinut că exonerarea de la obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează nici dreptul de proprietate privată, nici egalitatea în faţa legii. Totodată, scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legătură a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea de la plata la bugetul de stat – alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare, precum şi în interesul general pe care-l prezintă aceste instituţii publice.Curtea a constatat că aceste considerente sunt în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cu cea a Curţii Constituţionale, care a stabilit că principiul egalităţii nu are semnificaţia uniformităţii, fiind deci posibilă instituirea unui tratament juridic diferit atunci când situaţiile diferite justifică aceasta în mod raţional şi obiectiv.În ceea ce priveşte susţinerea că textul criticat ar încălca dreptul de acces liber la justiţie, Curtea a reţinut că aceasta este nefondată, întrucât dispoziţiile art. 21 din Constituţie nici nu prevăd că accesul liber la justiţie trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa că dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu este un drept absolut, statele având posibilitatea de a stabili termene de prescripţie sau de decădere sau alte condiţii privind exercitarea acestui drept.În legătură cu critica referitoare la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, invocată în susţinerea excepţiei, Curtea, cu acelaşi prilej, a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul respectiv consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept, astfel că acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât, eventual, în măsura încălcării unuia dintre drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, garantate de Constituţie, sau a vreunui alt text constituţional relevant sub aspectul conţinutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia „Hesper Privat” Bucureşti în Dosarul nr. 839/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește