DECIZIE nr. 629 din 17 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi art. 24 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi art. 24 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Lascău în Dosarul nr. 72/S/2005 al Tribunalului Bihor.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece, deşi învinuitul, potrivit art. 23 şi 24 din Codul de procedură penală, nu este parte în procesul penal, este totuşi un acuzat faţă de care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, dar care beneficiază de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil. Este de observat că la sfârşitul primei faze a procesului penal învinuitului îi va fi prezentat materialul de urmărire penală, moment în care acesta poate face declaraţii suplimentare sau propune probe. Ulterior, în faza de judecată, în calitate de inculpat, acesta va putea, în condiţii de contradictorialitate, să solicite administrarea unor noi probe. Prin urmare, nu se poate pune în discuţie în vreun fel încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei cu privire la art. 23 şi 24 din Codul de procedură penală.Cât priveşte critica referitoare la art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public arată că asupra constituţionalităţii acestuia Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 539/2004, ale cărei considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 august 2005, pronunţată în Dosarul nr. 72/S/2005, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi art. 24 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Lascău în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de certificare a înregistrării convorbirilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt compatibile cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate numai în măsura în care sunt interpretate şi aplicate în sensul că şi învinuitul este parte în procesul penal şi, prin urmare, trebuie citat şi ascultat cu prilejul certificării de către instanţă a înregistrărilor convorbirilor telefonice.Astfel, potrivit art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu ocazia certificării convorbirilor, instanţa de judecată încheie un proces-verbal după ce ascultă părţile. Potrivit art. 23 şi 24 din acelaşi cod, învinuitul nu are calitatea de parte în procesul penal. Această împrejurare este de natură să aducă atingere dispoziţiilor art. 24 din Constituţie în ceea ce îl priveşte pe învinuit, deoarece acesta, spre deosebire de inculpat, nu are posibilitatea de a exercita în bune condiţii apărarea, care presupune cunoaşterea probelor ce îi prejudiciază interesele, cu atât mai mult cu cât, în speţă, se hotărăşte care informaţii rezultate din înregistrarea convorbirilor telefonice prezintă interes în cercetarea penală şi pentru soluţionarea cauzei. Or, învinuitul trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi procesuale ca şi inculpatul, nefiind justificată nici o diferenţiere de tratament cu prilejul efectuării procedurii certificării de către instanţă a înregistrărilor convorbirilor telefonice.De asemenea, prin noţiunea de proces echitabil se înţelege o serie de garanţii inerente oricărei proceduri, între care un rol semnificativ îl joacă principiul contradictorialităţii, care este intim legat de ideea de egalitate a armelor. Acest aspect impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influenţeze soluţia să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între participanţii la procesul penal. Fiecare dintre aceştia trebuie să aibă nu numai facultatea de a-şi face cunoscute elementele pe care se bazează apărările, dar şi posibilitatea de a lua la cunoştinţă şi de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului cu scopul de a-i influenţa decizia. Prin urmare, prevederile legale criticate, care împiedică învinuitul să participe şi să fie ascultat în cadrul procedurii de certificare a înregistrărilor prin care se susţine că s-ar fi săvârşit infracţiunea pentru care este urmărit, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.Tribunalul Bihor opinează că, strict formal, noţiunea de părţi urmează a fi interpretată prin prisma dispoziţiilor art. 23 şi 24 din Codul de procedură penală, care stabilesc părţile în procesul penal, învinuitul neavând o astfel de calitate. În acest context apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ar fi întemeiată doar în sensul asigurării aceloraşi drepturi procesuale învinuitului şi inculpatului, în temeiul garanţiilor constituţionale prevăzute în art. 23 şi 24, chiar dacă legea specială – Codul de procedură penală nu recunoaşte învinuitului calitatea de parte în procesul penal.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "o carenţă constatată într-un stadiu incipient al procedurii poate fi îndreptată într-un stadiu ulterior cu condiţia ca organul de recurs să aibă competenţa necesară ştergerii viciului invocat". Altfel spus, lipsa învinuitului de la procedura de certificare a înregistrărilor inculpatului nu înseamnă că acesta nu va putea contesta certificarea înregistrărilor făcută de instanţă.De asemenea, susţinerea învinuitului că ar fi avut dreptul de a fi citat în procedura de certificare a înregistrării convorbirilor inculpatului este neîntemeiată, deoarece această certificare nu are legătură cu calitatea de învinuit a autorului excepţiei. În aceeaşi ordine de idei, nu există nici o justificare rezonabilă pentru citarea la procedura de certificare a tuturor persoanelor cu care inculpatul a purtat convorbirile.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale referitoare la certificarea înregistrărilor convorbirilor sau comunicărilor în procesul penal, precum şi la părţile în procesul penal nu contravin dreptului oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil de o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege. Textele legale criticate, prin reglementarea în detaliu a consemnării şi certificării convorbirilor înregistrate, prevăd, în acord cu Legea fundamentală, suficiente garanţii.De asemenea, prevederile art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi 24 din Codul de procedură penală nu îngrădesc sub nici un aspect dreptul părţilor interesate de a fi apărate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau numit din oficiu. Mai mult, procedura de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel încât textele legale indicate sunt conforme art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia procedura de judecată este stabilită de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi 24 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:– Art. 91^3 alin. 3 – Certificarea înregistrărilor: "Banda magnetică sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisă a acesteia şi procesul-verbal se înaintează instanţei care, după ce ascultă procurorul şi părţile, hotărăşte care dintre informaţiile culese prezintă interes în cercetarea şi soluţionarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicările care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţionează în procesul-verbal. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.";– Art. 23 – Inculpatul: "Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat.";– Art. 24 – Alte părţi în procesul penal: "Persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numeşte parte vătămată.Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă.Persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 539 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005. Cu acel prilej Curtea a constatat că prevederile art. 91^1 -91^6 din Codul de procedură penală, deci inclusiv articolul care constituie obiectul prezentei excepţii, sunt constituţionale, întrucât, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate şi a redării integrale a acestora, se prevăd suficiente garanţii procesuale specifice procesului echitabil, cu respectarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi a celorlalte prevederi convenţionale şi fundamentale invocate.Referitor la dispoziţiile art. 23 şi 24 din Codul de procedură penală, care definesc părţile în procesul penal, Curtea constată că acestea nu încalcă cu nimic prevederile Constituţiei. De altfel, autorul excepţiei nu atacă aceste texte de lege în conţinutul lor, ci omisiunea legiuitorului de a nu fi nominalizat printre părţile procesului pe învinuit.Ţinând seamă de competenţa Curţii Constituţionale, care nu este un legislator pozitiv, excepţia urmează să fie respinsă, întrucât numai organul legiuitor poate remedia o eventuală omisiune de reglementare.Pe de altă parte, luând în considerare ansamblul reglementării, nu se poate reţine că învinuitul este privat de dreptul la apărare prin faptul că, nefiind parte în proces, în sensul textelor de lege menţionate, nu este ascultat de judecător cu ocazia certificării înregistrărilor, dat fiind că el are posibilitatea să folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, altfel spus să dovedească fie falsitatea, fie neconcludenţa înregistrărilor pe baza cărora este acuzat de comiterea unei fapte penale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3, art. 23 şi art. 24 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Lascău în Dosarul nr. 72/S/2005 al Tribunalului Bihor.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește