DECIZIE nr. 629 din 12 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Doina Gheorghe în Dosarul nr. 507/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arătă că prevederile de lege criticate, care reglementează cazurile de încetare a calităţii de notar public, nu îngrădesc dispoziţiile art. 41 din Constituţie, deoarece persoana care a ales această profesie trebuie să se supună tuturor rigorilor legii. În ceea ce priveşte critica referitoare la neclaritatea textului de lege criticat, arată că acesta cuprinde dispoziţii de maximă generalitate, neputându-se preciza în textul de lege toate cazurile particulare şi, prin urmare, revine instanţelor judecătoreşti sarcina de a aprecia în ce măsură situaţiile respective ar atrage sancţiunea încetării calităţii de notar public.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 507/36/2010, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Doina Gheorghe într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a ordinului privind încetarea calităţii sale de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece, în situaţia în care principiile de exercitare a profesiei sunt reglementate prin legi speciale, este necesar şi obligatoriu ca această reglementare "să garanteze că modul de încetare a muncii nu reprezintă o interzicere a exercitării dreptului la muncă şi că nu încalcă principiul constituţional al exercitării neîngrădite a dreptului la muncă". Or, prin dispoziţiile de lege criticate se încalcă dreptul de a munci conform pregătirii profesionale de notar, în condiţiile în care nu se indică în mod explicit care sunt infracţiunile pentru care condamnarea definitivă îl face pe autor nedemn de a mai îndeplini calitatea de notar.Condamnarea definitivă pentru "săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei" reprezintă o exprimare generică ce lasă la latitudinea factorului de decizie să aprecieze când infracţiunea este gravă ori mai puţin gravă sau când infracţiunea aduce atingere prestigiului profesiei. Astfel, legiuitorul nu cuantifică gravitatea faptei şi nici nu defineşte situaţiile în care se aduce atingere profesiei, lăsând o marjă largă de posibilităţi şi de aprecieri, punând totodată semnul egalităţii între o condamnare la amenda penală şi o condamnare cu pedeapsă privativă de libertate. Or, deşi gravitatea faptei diferă în cele două situaţii expuse, poate opera încetarea calităţii de notar public în ambele situaţii, dacă aşa consideră cel îndreptăţit să emită decizia, potrivit dispoziţiilor de lege criticate.Într-o astfel de abordare, fără a fi indicate precis infracţiunile pentru care notarul condamnat definitiv devine incompatibil cu această profesie, dispoziţiile de lege criticate încalcă art. 41 din Constituţie referitor la dreptul la muncă şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului dreptului de a profesa ca notar, drept câştigat prin dobândirea legală a acestei calităţi.Totodată, consideră că se încalcă şi dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât măsura dispusă nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o. În speţă, prin ordinul emis i se interzice exercitarea profesiei de notar numai pentru faptul că s-a pronunţat o condamnare definitivă, fără ca fapta pentru care a intervenit condamnarea să fie în mod expres prevăzută ca o cauză de încetare a activităţii.Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc, sub nicio formă, dreptul la muncă sau libertatea de alegere a profesiei ori a locului de muncă. Astfel, cel condamnat nu este împiedicat să se încadreze în altă funcţie decât cea cu care este incompatibilă fapta ce constituie obiectul condamnării.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul cuprins: „Calitatea de notar public încetează: […] f) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive:Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Or, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul de a munci conform pregătirii profesionale de notar sau alegerea liberă a profesiei de notar public, ci stabilesc un caz de încetare a acestei calităţi, şi anume atunci când notarul public a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei.Curtea constată că legiuitorul are atât competenţa de a reglementa condiţiile pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii, cât şi competenţa de a stabili cazuri de încetare a acestora. Totodată, cazul reglementat de dispoziţiile de lege criticate nu este decât consecinţa logică a condamnării definitive a notarului public pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei, nefiind prin urmare de natură să aducă atingere prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii.Referitor la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi prin dispoziţiile de lege criticate şi, prin urmare, această normă constituţională nu este aplicabilă în cauză.Cu privire la critica referitoare la caracterul general al textului art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece reprezintă un aspect care ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti învestite să aplice norma de lege la speţa dedusă judecăţii. Faptul că legiuitorul nu cuantifică gravitatea faptei şi nici nu defineşte situaţiile în care se aduce atingere profesiei, lăsând o marjă largă de posibilităţi şi de aprecieri, astfel cum susţine autorul excepţiei, nu poate conduce la neconstituţionalitatea normei de lege criticate atât timp cât instanţa de judecată este competentă să aprecieze aplicarea legii la cazul dedus judecăţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Doina Gheorghe în Dosarul nr. 507/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește