DECIZIE nr. 629 din 11 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Tudorel Toader – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1)-(4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euromar Impex” – S.R.L. din Daia, judeţul Giurgiu, în Dosarul nr. 2.075/122/2008 al Tribunalului Giurgiu – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă avocatul Aurel Maticiuc pentru autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate au ca efect deposedarea nejustificată şi fără despăgubire a unui proprietar care a dobândit un bun imobil cu bună-credinţă, în condiţii legale. Astfel, are loc o nouă naţionalizare, contrară prevederilor Legii fundamentale.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 69/2003, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.075/122/2008, Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1)-(4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Euromar Impex" – S.R.L. din Daia, judeţul Giurgiu, într-o cauză civilă având ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 41 şi art. 44 alin. (3) din Constituţie, întrucât, în temeiul lor, sunt anulate contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu bună-credinţă, în formă autentică, cu respectarea tuturor condiţiilor de legalitate şi publicitate imobiliară. Astfel, prin deposedarea nejustificată şi fără despăgubire a unui proprietar care a dobândit un bun imobil cu respectarea tuturor condiţiilor de valabilitate a actelor translative de proprietate, se ajunge practic la o nouă naţionalizare a bunului respectiv. Pentru aceleaşi raţiuni consideră că este încălcat şi principiul securităţii raporturilor juridice legal stabilite între părţi.Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 din Constituţie, legiuitorul este în drept să reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcţie de noi raţiuni pe care le are în vedere, în considerarea unor situaţii deosebite. În acest spirit, măsura prevăzută de dispoziţiile legale criticate urmăreşte asigurarea celerităţii actului de justiţie în materia proprietăţii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (1)-(4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată de autorul acesteia, dar şi încheierea prin care Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă a sesizat instanţa de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate are în vedere doar dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 45 din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară modificărilor aduse acestei legi prin art. I pct. 10 şi 12 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009. Prin acest din urmă act normativ, prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate, păstrându-se soluţia legislativă criticată, în timp ce prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol au fost abrogate, dându-se curs celor constate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002.În aceste condiţii, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, având în prezent următoarea redactare: „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bunăcredinţă.”Autorul excepţiei consideră că acest text de lege contravine dispoziţiilor art. 41 şi art. 44 alin. (3) din Constituţie, referitoare la muncă şi protecţia socială a muncii şi expropriere.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor Legii fundamentale privind dreptul de proprietate au mai fost analizate de Curte şi cu alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că „prin consacrarea bunei-credinţe ca o cauză de asanare a nulităţii absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil, legiuitorul a înţeles ca în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună-credinţă al bunului său imobil să fie preferat cel din urmă. Recunoaşterea prevalenţei interesului subdobânditorului de bună-credinţă a fost impusă de raţiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic soluţia se fundamentează pe principiul validităţii aparenţei în drept, a cărui esenţă este exprimată prin adagiul error communis facit jus.”Curtea apreciază că cele reţinute de instanţa de contencios constituţional în decizia amintită răspund întru totul argumentelor invocate de autorul excepţiei în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei în materie a instanţei de contencios constituţional.În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a neconstituţionalităţii textului de lege criticat în raport cu prevederile art. 41 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceste dispoziţii constituţionale, prin conţinutul lor, referitor la dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, nu îşi găsesc incidenţă în cauză. De altfel, această critică de neconstituţionalitate nici nu este motivată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euromar Impex” – S.R.L. din Daia, judeţul Giurgiu, în Dosarul nr. 2.075/122/2008 al Tribunalului Giurgiu – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. TUDOREL TOADERMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește