DECIZIE nr. 627 din 6 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristi Adrian Popescu în Dosarul nr. 509/85/2010 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 34 din 1 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 509/85/2010, Tribunalul Sibiu – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristi Adrian Popescu în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (6) referitoare la obligaţia instanţei de judecată de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună de îndată punerea în libertate în cazurile expres prevăzute. Se arată că în condiţiile suspendării judecăţii, conform art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, cauza nemaifiind în curs de judecată, nu se pot aplica prevederile art. 300^2 şi art. 160^b din acelaşi cod referitoare la Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii.Tribunalul Sibiu – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, prevederile criticate nevenind în contradicţie cu cele ale art. 23 alin. (6) din Constituţie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii Deciziei nr. 34 din 1 februarie 2010, dispoziţiile art. 303 din Codul de procedură penală referitoare la Suspendarea judecăţii. În realitate, autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, articol asupra căruia şi-a exprimat opinia şi instanţa de judecată. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate urmează a fi restrâns la art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, care are următorul conţinut:Art. 303 alin. 6: "Instanţa suspendă judecata, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300^2, iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi 145^1. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în speţa dedusă judecăţii instanţei de drept comun, inculpaţii au formulat recurs împotriva încheierii prin care instanţa de fond s-a pronunţat asupra menţinerii stării de arest preventiv şi prin care s-a respins o cerere de recuzare a preşedintelui completului. În cadrul soluţionării recursului autorul Cristi Adrian Popescu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, printre altele, judecata cauzei se suspendă. Deşi teza a doua a alineatului criticat dispune fără echivoc că, în situaţia în care inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la verificări privind arestarea în cursul judecăţii, autorul excepţiei porneşte de la premisa imposibilităţii unei asemenea verificări, dat fiind că judecata este suspendată. Prin urmare, deşi textul dispune cu privire la verificarea periodică a măsurii arestării preventive, instanţa nu o poate face pentru că a suspendat judecata, iar dacă nu o poate face, inculpatului îi este afectat dreptul constituţional consacrat de art. 23 alin. (6) referitor la libertatea individuală. O asemenea răstălmăcire a normelor criticate echivalează cu un veritabil sofism, care însă nu poate fi supus cenzurii instanţei de contencios constituţional, întrucât vizează modul de interpretare şi de aplicare a textului contestat.De altfel, fără a răspunde în mod tranşant asupra problemei de aplicabilitate ridicată de autorul excepţiei în prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 9 din 9 februarie 2009 pentru examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind stabilirea admisibilităţii recursului împotriva încheierii prin care instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate, dispunând totodată suspendarea judecăţii cauzei, întemeiată pe art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, a arătat în considerente că „dispoziţiile referitoare la recurs, pe care le conţine alin. 6 al art. 303 din Codul de procedură penală, au o aplicabilitate restrânsă, privind doar situaţia inculpatului arestat şi măsurile preventive de restrângere a libertăţii sale, asupra cărora trebuie să se pronunţe instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristi Adrian Popescu în Dosarul nr. 509/85/2010 al Tribunalului Sibiu – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește