DECIZIE nr. 623 din 27 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bogdan Enciu în Dosarul nr. 8.921/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei. Având cuvântul, acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, reiterând, pe larg, susţinerile care o fundamentează. Depune concluzii scrise la dosar, în sensul celor arătate.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că textul de lege ce face obiectul acesteia este criticat din perspectiva caracterului incomplet al acestuia, precum şi faptul că susţinerile autorului excepţiei vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 15 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.921/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bogdan Enciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate încalcă accesul liber la justiţie, deoarece "hotărârile definitive pronunţate în urma plângerilor formulate în baza art. 278 din Codul de procedură penală nu sunt explicit prevăzute ca revizuibile în condiţiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, fapt de care instanţele se prevalează apreciind ca inadmisibile cererile de revizuire" formulate în temeiul acestor texte. Se mai arată că, "în aceste condiţii, se instituie un regim diferenţiat pentru hotărârile definitive pronunţate în urma plângerilor formulate în baza art. 278 din Codul de procedură penală, regim juridic care se răsfrânge direct asupra justiţiabililor […]".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia invocată este nefondată, deoarece normele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale privitoare la liberul acces la justiţie şi la egalitatea în faţa legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că "dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală". Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– ART. 393 alin. 1: "Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.";– ART. 394 alin. 2: "Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare."În motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi 21 privind egalitatea în drepturi şi, respectiv, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost examinate de instanţa de contencios constituţional prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, şi faţă de critici similare.Astfel, prin Decizia nr. 1.232 din 20 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2008, Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, şi Decizia nr. 375 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate, pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea.În prezenta cauză se mai invocă şi încălcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a prevederilor art. 16 din Constituţie – Egalitatea în drepturi. Nici aceste susţineri nu pot fi reţinute, deoarece prevederile legale ce fac obiectul excepţiei nu stabilesc nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind norme de procedură care se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza lor.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bogdan Enciu în Dosarul nr. 8.921/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește