DECIZIE nr. 621 din 3 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) şi art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, precum şi ale art. I pct. 22^1 şi art. II^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) şi art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, precum şi ale art. I pct. 22^1 şi art. II^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, excepţie ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Suceava în Dosarul nr. 111/COM/2006 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând, în esenţă, că aspectele supuse criticii de neconstituţionalitate vizează în realitate interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege atacate, precum şi opţiunea legiuitorului în ceea ce priveşte alegerea instituţiilor care să gestioneze fondul piscicol natural, aspecte ce excedează însă competenţei Curţii Constituţionale. De asemenea, precizează că dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 192/2001 au fost abrogate în mod expres prin art. I pct. 22 din Legea nr. 113/2005 şi solicită ca, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 192/2001 să fie respinsă ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 111/COM/2006, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. I pct. 4, 5, 6 şi 20 privind modificarea art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1), art. 22^1 şi art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, modificată şi republicată, cu modificările ulterioare şi ale art. II^1 din Legea nr. 113/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001„. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Suceava într-o acţiune în contencios administrativ având drept obiect suspendarea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele de lege criticate vin în contradicţie evidentă cu prevederile art. 136 alin. (4) din Constituţie deoarece efectul concret şi cumulativ al acestora este alienarea bunului public.Astfel, art. 7^3 din Legea nr. 192/2001 stabileşte o serie de atribuţii în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, fără a se menţiona în mod explicit şi prin dispoziţie imperativă calitatea de administrator al resurselor acvatice vii a acestei instituţii şi fără a se stabili modalitatea concretă de intrare în posesie a bunului public, precum şi întinderea şi localizarea acestuia. Art. 8 din aceeaşi lege prevede scopul înfiinţării Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol şi natura juridică a acestei instituţii, însă nu explicitează în mod imperativ calitatea sa de gestionar. Or, atribuirea rolului de gestionar al unui bun public unei companii de administrare a respectivului bun public, şi nu Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, „excede în mod conflictual prevederilor legii organice în materie, şi anume art. 11, art. 12 şi art. 15 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi este, prin urmare, contrară prevederilor Constituţiei”.În urma modificărilor intervenite prin Legea nr. 113/2005, bunul public constituit din resurse acvatice vii din apele domeniului public nu mai are, în mod legal, nici administrator şi nici gestionar, deoarece foştii gestionari ai acestor resurse s-au transformat în „beneficiarii resurselor acvatice vii din bazinele piscicole naturale”, consecinţa concretă fiind alienarea bunului public, în contradicţie evidentă cu prevederile art. 136 alin. (4) din Constituţie.Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate nu încalcă drepturile constituţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că, potrivit Legii nr. 192/2001, administratorul este acea persoană juridică de interes public căreia statul îi încredinţează administrarea fondului piscicol natural, iar în cuprinsul aceluiaşi act normativ sunt instituite reguli în deplină concordanţă cu art. 136 alin. (4) din Constituţie privind administrarea şi gestionarea bunurilor. De asemenea, din dispoziţiile modificatoare la Legea nr. 192/2001 rezultă că pot gestiona bunuri aflate în proprietatea publică Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol (art. 9), Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (art. 13), Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” şi Regia Naţională a Pădurilor – „Romsilva” (art. II^1). Se poate observa că aceste unităţi se încadrează în categoria celor care au vocaţia de a primi în administrare, cu respectarea principiilor constituţionale, bunuri aflate în proprietatea publică.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, modificată şi completată, ale art. I pct. 22^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004, modificată şi completată, şi ale art. II din Legea nr. 113/2005 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 192/2001 este inadmisibilă.Dispoziţiile de lege criticate nu încalcă sub nici un aspect prevederile din Legea fundamentală, referitoare la regimul juridic al bunurilor proprietate publică, iar în ceea ce priveşte art. 79 din Legea nr. 192/2001, se menţionează că prevederile sale au fost abrogate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 113/2005, astfel că nu se mai pot constitui în obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, se arată că aspectele criticate de autorul excepţiei, referitoare la modalitatea de reglementare a dispoziţiilor de lege criticate, nu pot fi reţinute de către Curtea Constituţională întrucât, dacă ar modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, aceasta s-ar transforma, contrar art. 61 alin. (1) din Constituţie, în legiuitor pozitiv.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia şi reţinut de instanţă prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile "art. I pct. 4, 5, 6 şi 20 privind modificarea art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1), art. 22^1 şi art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, modificată şi republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art. II^1 din Legea nr. 113/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001„. În realitate însă Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 7^3, art. 8, art. 9 alin. (1) şi ale art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin prevederile art. I pct. 4, 5, 6 şi 20 din Legea nr. 113/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 10 mai 2005. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. I pct. 22^1 şi ale art. II^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 28 septembrie 2004, texte introduse prin art. I pct. 20 şi, respectiv, pct. 22 din Legea nr. 113/2005. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 7^3 din Legea nr. 192/2001: „Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură are următoarele atribuţii principale şi responsabilităţi:a) elaborează strategia şi politicile necesare în domeniul pescuitului şi acvaculturii; … b) coordonează şi monitorizează activitatea de pescuit şi acvacultură; … c) stabileşte metodologia de evaluare a resurselor acvatice vii şi a cotelor anuale admisibile de pescuit; … d) ţine Registrul unităţilor de producţie din acvacultură; … e) elaborează proiecte de reglementări privind accesul la resursele acvatice vii; … f) coordonează şi monitorizează privatizarea societăţilor comerciale cu profil piscicol şi concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole aflate în portofoliul Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol; … g) desfăşoară activităţi de control şi inspecţie piscicolă; … h) ţine Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit; … i) colaborează cu ministerele şi organele de specialitate, cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu alte organisme interne şi internaţionale implicate în activitatea de pescuit şi acvacultură; … j) emite avizul de recunoaştere pentru organizaţiile de producători din domeniul pescuitului şi acvaculturii pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale; … k) îndeplineşte funcţia de autoritate de management a politicii structurale în domeniul pescuitului şi acvaculturii; … l) reglementează piaţa produselor pescăreşti; … m) acreditează instituţiile de învăţământ şi cercetare şi asociaţiile profesionale neguvernamentale pentru evaluarea şi estimarea resurselor acvatice vii; … n) organizează cursuri de formare profesională, seminarii, conferinţe, dezbateri şi consultanţă piscicolă."; … – Art. 8 din Legea nr. 192/2001:"(1) Pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii care aparţin domeniului public al statului se înfiinţează Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, instituţie publică cu personalitate juridică, cu caracter financiar şi comercial, cu finanţare extrabugetară, în subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de pescuit şi acvacultură.(2) Sediul administrativ al Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol este în municipiul Bucureşti. … (3) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, precum şi patrimoniul acesteia se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale."; … – Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001:"(1) Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol gestionează bunuri de natura celor prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, republicată, şi în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.”;– Art. 79 din Legea nr. 192/2001: „La data intrării în vigoare a prezentei legi administratorii fondului piscicol natural sunt:a) Regia Naţională a Pădurilor – pentru fondul piscicol din apele de munte; … b) Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării» – pentru apele de pe teritoriul rezervaţiei; … c) Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol – pentru celelalte ape aparţinând domeniului public şi privat al statului; … d) consiliile locale."; … – Art. I pct. 22^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001: „22^1. Articolul 79 se abrogă.”;– Art. II^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004: „Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, instituţie publică de interes naţional care răspunde în numele statului de elaborarea şi implementarea strategiei naţionale şi politicilor în domeniul pescuitului şi acvaculturii, deleagă gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării» şi Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, pentru apele de pe teritoriul rezervaţiei, respectiv apele de munte.”Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 136 alin. (4) referitoare la administrarea, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică în condiţiile legii organice.Examinând critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei, Curtea constată că în realitate acesta este nemulţumit de modalitatea în care legiuitorul a reglementat atribuţiile şi calitatea persoanelor juridice ce pot gestiona bunurile aparţinând proprietăţii publice, cum sunt resursele acvatice vii. Indică în acest sens art. 7^3, art. 8 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, texte care prevăd atribuţiile principale şi responsabilităţile Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, scopul înfiinţării Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, respectiv calitatea de gestionar al acesteia din urmă asupra bunurilor de natura celor prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie şi în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, din coroborarea acestor texte de lege nu rezultă cu claritate calitatea de administrator sau gestionar a fiecăreia dintre cele două instituţii, efectul evident fiind acela al alienării bunului public, contrar prevederilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, precum şi Legii nr. 213/1998.Criticile de neconstituţionalitate nu evidenţiază o relaţie directă de contrarietate între textele de lege atacate şi normele prevăzute de art. 136 alin. (4) din Constituţie, ci privesc un pretins conflict de competenţe şi atribuţii între Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, rezultat prin coroborarea textelor de lege criticate. Pretinsa contradicţie dintre acestea şi norma fundamentală invocată este doar rezultatul unei interpretări şi coroborări a mai multor texte din legislaţia în materie, fără a fi motivată pe temeiuri de constituţionalitate. Or, Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale, nu se poate pronunţa asupra lacunelor legislative ori asupra modificărilor sau completărilor legislaţiei în vigoare, considerate oportune de către autorul excepţiei în funcţie de propria interpretare. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^3, art. 8 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.În ceea ce priveşte art. 79 din Legea nr. 192/2001, Curtea constată că acest text de lege a fost abrogat în mod expres prin art. I pct. 22 din Legea nr. 113/2005, fără ca prevederile sale să fi fost preluate în cuprinsul actului normativ abrogator. În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 192/2001 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Autorul excepţiei menţionează că obiect al excepţiei şi dispoziţiile art. I pct. 22^1 şi ale art. II^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, fără a arăta însă în ce constă neconstituţionalitatea acestora. Textele de lege indicate prevăd abrogarea dispoziţiilor art. 79 din lege, respectiv dispun delegarea gestiunii durabile a resurselor acvatice vii de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură către Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, pentru apele de pe teritoriul rezervaţiei, respectiv către Regia Naţională a Pădurilor – „Romsilva”, pentru apele de munte.Oportunitatea distribuirii competenţelor de gestiune a bunului public constituit din resursele acvatice vii este o chestiune ce ţine exclusiv de aprecierea legiuitorului şi asupra căreia Curtea Constituţională nu se poate pronunţa. Dincolo de aceasta, nu se poate reţine nici o contrarietate între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 136 alin. (4) din Constituţie, întrucât potrivit acestora bunurile de natura celor prevăzute la art. 136 alin. (3) din Legea fundamentală, în speţă resursele acvatice vii, pot fi date, în condiţiile legii, în administrarea unor regii autonome sau instituţii publice, cum sunt Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, sau pot fi concesionate, închiriate sau date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică, ceea ce reprezintă tocmai domeniul de reglementare al Legii nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^3, art. 8 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, precum şi ale art. I pct. 22^1 şi art. II^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, excepţie ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Suceava în Dosarul nr. 111/COM/2006 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește