DECIZIE nr. 621 din 26 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31, art. 32 alin. (1), art. 33-36 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31, art. 32 alin. (1), art. 33-36 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bollemann” – S.A. din Baia Mare în Dosarul nr. 4.483/182/2006 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise în cuprinsul cărora "retractează" motivarea privitoare la prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, depusă la instanţa care a sesizat Curtea Constituţională. Cu privire la celelalte texte de lege criticate, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, arătând că, prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, Curtea a admis această excepţie. Totodată, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a celorlalte texte de lege criticate, apreciind că acestea nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 4.483/182/2006, Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31, art. 32 alin. (1), art. 33-36 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Bollemann" – S.A. din Baia Mare într-un recurs împotriva unei sentinţe civile pronunţate într-o acţiune având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 6 şi 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată, în esenţă, că textele de lege criticate plasează regimul juridic al contravenţiilor în domeniul extrapenal, ceea ce contravine dispoziţiilor convenţionale invocate. Totodată, depunerea plângerii contravenţionale la organul din care face parte organul constatator îi oferă acestuia posibilitatea de a nu înainta plângerea instanţei, ceea ce duce la încălcarea accesului liber la justiţie al contravenientului.Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin art. 21 din Legea fundamentală, deoarece persoana vătămată prin procesul-verbal se poate adresa instanţei cu o plângere, conform art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care este soluţionată conform regulilor generale de procedură. Textele criticate nu conţin nici dispoziţii de procedură din care să reiasă o inversare a sarcinii probei.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 31, art. 33-36 şi ale art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale şi că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul admiterii acesteia prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006. Astfel, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu interzice legiuitorului să adopte o legislaţie specifică în materia contravenţiilor, aşa încât în dreptul românesc contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor de a se adresa justiţiei şi de a se prevala neîngrădit de toate garanţiile pe care le oferă un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31, ale art. 32 alin. (1), ale art. 33-36 şi ale art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Acestea au următorul conţinut:– Art. 31: "(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării."; … – Art. 32: "(1) Plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.";– Art. 33: "(1) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.(2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei."; … – Art. 34: "(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii."; … – Art. 35: "Plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se soluţionează cu precădere.";– Art. 36: "Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.";– Art. 47: "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă."Autorul excepţiei consideră că acestea sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 10 referitoare la libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:I. Cu privire la prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că s-a pronunţat prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate.Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.II. Referitor la prevederile art. 31, ale art. 33-36 şi ale art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, autorul excepţiei arată, în esenţă, că acestea plasează regimul juridic al contravenţiilor în domeniul extrapenal, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea reţine că asupra aspectelor invocate în motivarea excepţiei s-a pronunţat cu valoare de principiu prin Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003.Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că în dreptul românesc contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Sub acest aspect, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se opune tendinţei de "dezincriminare" a unor asemenea fapte, iar Curtea Europeană consideră ca pozitivă măsura dezincriminării, în "interesul individului", a unor infracţiuni mai puţin grave şi pentru care făptuitorul nu mai răspunde penal, putând chiar să evite procedura judiciară şi pe această cale să se elimine supraaglomerarea tribunalelor.Totodată, potrivit teoriei şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovăţiei în materia contravenţiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancţiunii administrative, ci faza judiciară a acesteia, ceea ce presupune respectarea dreptului la un proces echitabil şi a garanţiilor prevăzute de art. 6 din Convenţie.Pentru aceleaşi motive nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.În final, Curtea reţine că dispoziţiile art. 10 referitoare la libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bollemann” – S.A. din Baia Mare în Dosarul nr. 4.483/182/2006 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31, art. 33-36 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește