DECIZIE nr. 62 din 20 aprilie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate, ridicată de Societatea Comercială „Lira” – S.R.L. din Bistrita şi Asociaţia Nevazatorilor din România în Dosarul nr. 1.599/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal, Societatea Comercială "Lira" – S.R.L. din Bistrita este reprezentată de avocat Augustin Zegrean, iar Asociaţia Nevazatorilor din România este reprezentată de Nicolae Lepadatu, preşedinte, asistat de avocat Teodor Rus. Lipsesc Ministerul Finanţelor şi Garda Financiară – Secţia Bistrita, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul reprezentantului Societăţii Comerciale "Lira" – S.R.L. din Bistrita, care, solicitând admiterea excepţiei, arata ca, potrivit art. 46 din Constituţie, persoanele cu handicap beneficiază de protecţie specială. Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 57/1992 sunt considerate neconstituţionale, deoarece, creând facilităţi fiscale doar unităţilor economice şi comerciale cu peste 250 de salariaţi, împiedica integrarea socioprofesionala a persoanelor cu handicap, încadrarea lor în munca şi realizarea unor venituri proprii.În continuare avocatul Asociaţiei Nevazatorilor din România apreciază ca punctele de vedere comunicate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi Guvern sunt pur formale. De asemenea, considera ca dispoziţiile legale criticate încalcă principiile constituţionale consacrate în art. 41, prin aceea ca fac o împărţire a persoanelor juridice, plătitoare de impozit, în trei mari categorii ce beneficiază în mod diferit de înlesniri cu privire la plata impozitului pe profit, prin faptul ca societăţile comerciale care au în structura lor aceeaşi pondere a persoanelor cu handicap, realizand astfel aceeaşi finalitate ca şi unităţile asociaţiilor de handicapati şi cooperativele acestora, beneficiază de înlesniri fiscale, iar în cazul societăţilor cu mai puţin de 250 de salariaţi aceste înlesniri sunt inexistente, deşi aceste societăţi reprezintă cea mai mare pondere numerică şi ca volum de producţie la nivelul economiei naţionale. De asemenea, se considera ca aceste societăţi reprezintă în cea mai mare parte capital privat, în timp ce majoritatea societăţilor cu peste 250 de salariaţi sunt constituite cu capital de stat, reglementările criticate favorizand proprietatea de stat şi cea cooperatista în detrimentul celei private. Stimularea pe cale legislativă doar a unităţilor cu peste 250 de salariaţi şi menţinerea discriminarilor fiscale pentru societăţile comerciale mici şi mijlocii sunt considerate contrare principiului consacrat de art. 46 din Constituţie. În final, solicita admiterea excepţiei invocate.În cuvântul sau preşedintele Asociaţiei Nevazatorilor din România – Consiliul central solicita admiterea excepţiei, arătând ca protecţia persoanelor cu handicap trebuie să se realizeze prin integrare în întreprinderi mici şi mijlocii, iar nu în întreprinderi mari, unde nu pot avea randamentul cerut de un nivel mai mare al productivitatii muncii.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca unele dintre argumentele invocate în susţinerea excepţiei sunt de lege ferenda, care exced competentei Curţii Constituţionale, iar celelalte sunt probleme de aplicare a legii, a căror soluţionare aparţine instanţei de judecată, astfel ca solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 1.599/1996, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate, excepţie ridicată de reclamanta-recurenta Societatea Comercială „Lira” – S.R.L. din Bistrita şi intervenienta Asociaţia Nevazatorilor din România, cu ocazia judecării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 119 din 24 aprilie 1996 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă şi de contencios administrativ într-o cauza ce are ca obiect contestaţia formulată împotriva actelor de constatare ale organelor Ministerului Finanţelor privind calcularea şi plata impozitului pe circulaţia mărfurilor.Din examinarea încheierii de sesizare şi a concluziilor scrise, depuse la dosarul instanţei de judecată la data de 6 iulie 1998, rezultă ca autorii excepţiei au ridicat, iniţial, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. c) şi e) şi ale art. 7 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum şi ale art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate. Deoarece însă la data emiterii actului de control financiar, a cărui anulare a fost cerută instanţei de contencios administrativ, Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 nu se aplică, autorii excepţiei au precizat ca solicita controlul constituţionalităţii doar a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca acest text de lege instituie o discriminare nejustificată între societăţile comerciale care angajează persoane cu handicap, acordându-le unora facilităţi fiscale prin scutirea de la plata sau prin reducerea impozitului pe circulaţia mărfurilor datorat statului, iar altora, care se afla în situaţii similare, refuzandu-le orice facilitate. Aceasta reglementare contravine prevederilor constituţionale ale art. 41, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, ale art. 46, referitoare la protecţia specială a persoanelor cu handicap, precum şi ale art. 53, referitoare la contribuţiile fiscale egale şi echitabile la cheltuielile publice.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 57/1992 sunt constituţionale.Au fost solicitate, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere comunicat de preşedintele Camerei Deputaţilor se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 este nefondata, întrucât prin aceste dispoziţii sunt prevăzute facilităţi fiscale stimulatorii societăţilor comerciale care angajează persoane cu handicap, tocmai în scopul realizării protecţiei speciale a acestora. Acest text de lege nu conţine reguli discriminatorii, pentru ca „toate persoanele juridice aflate în situaţia reglementată de art. 9 şi10 din Legea nr. 57/1992 sunt tratate potrivit acestor norme, precum şi potrivit art. 53 din Constituţia României”.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 57/1992 cuprind reglementarea de facilităţi acordate unor categorii de persoane juridice, urmărind stimularea acestora pentru angajarea de persoane cu handicap, tocmai în scopul integrării lor socioprofesionale, în spiritul principiului instituit prin art. 46 din Constituţie. De aceea considera ca „nu se poate … pune problema unor discriminări în acordarea drepturilor persoanelor handicapate sau în realizarea protecţiei sociale a acestora” şi „nu poate exista o obligaţie de instituire a unor astfel de măsuri pentru toţi agenţii economici”.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992.Acest text de lege are următorul cuprins: "(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 2 alin. (3) beneficiază de o reducere cu 50% a impozitului pe circulaţia mărfurilor, iar cele prevăzute la art. 2 alin. (4) sunt scutite de plată acestui impozit.(2) Persoanele juridice prevăzute la art. 10 beneficiază de reducerea impozitului pe circulaţia mărfurilor, proporţional cu ponderea persoanelor cu handicap angajate în totalul salariaţilor." … Legea nr. 57/1992, în ansamblul ei, cuprinde, alături de alte reglementări legale, cum sunt cele cuprinse în Legea nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor handicapate, măsuri de ocrotire specială a persoanelor handicapate, răspunzând astfel cerinţelor impuse de art. 46 din Constituţie, potrivit cărora: „Persoanele handicapate se bucura de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială a handicapaţilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor”. Nu se poate susţine deci ca dispoziţiile acestei legi contravin normei constituţionale citate, pe care, dimpotriva, o concretizează şi a carei aplicare o impun în practica.Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 57/1992, tot pe linia realizării protecţiei speciale a persoanelor cu handicap, instituie facilităţi fiscale stimulatorii pentru ca agenţii economici sa încadreze în munca un număr cat mai mare de salariaţi din această categorie de persoane defavorizate.Textul de lege atacat vizează următoarele trei categorii de persoane juridice: a) unităţi protejate, special organizate, cu cel puţin 70% din numărul de salariaţi constituit din persoane handicapate; b) unităţi protejate, organizate pentru nevăzători, cu cel puţin 50% din salariaţi persoane cu handicap; c) persoane juridice cu un număr de peste 250 de salariaţi, care îşi îndeplinesc obligaţia de a angaja un procent de cel puţin 3% persoane cu handicap.Faţa de modul de redactare a textului de lege criticat nu se poate susţine ca el infrange garanţia constituţională de ocrotire în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, înscrisă în art. 41 din Constituţie, neavând nici o înrâurire asupra dreptului de proprietate.Nu se poate susţine nici încălcarea principiilor înscrise în art. 53 din Constituţie privind obligaţia egala de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, precum şi privind justa aşezare a sarcinilor fiscale prin sistemul legal de impuneri. Sistemul legal de impuneri este identic pentru toţi contribuabilii, evident în funcţie de situaţia specifică a diferitelor categorii de contribuabili.Nici o norma constituţională nu interzice acordarea unor facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili în scopul bunei infaptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Art. 9 din Legea nr. 57/1992 reglementează tocmai asemenea facilităţi pentru stimularea persoanelor juridice de a încadra în munca persoane cu handicap, contribuind astfel la integrarea lor socioprofesionala, în vederea îndeplinirii unei obligaţii constituţionale a statului.Este evident ca randamentul persoanelor cu handicap, aportul lor la atingerea unui nivel corespunzător al productivitatii muncii sunt mai reduse. Datorită acestei situaţii, agenţii economici nu ar fi interesaţi să le încadreze în munca, dacă nu ar putea beneficia de avantaje, de facilităţi fiscale pe alte cai.Stabilirea criteriilor pentru acordarea facilităţilor fiscale, a extinderii acestora depinde, în exclusivitate, de opţiunea la un moment dat a puterii legiuitoare, aceasta opţiune excedand sferei controlului constituţional, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, care stipulează ca „În exercitarea controlului Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului”.Împrejurarea dacă o anume persoana juridică îndeplineşte sau nu criteriile legale pentru a putea beneficia de facilităţile fiscale respective constituie o chestiune de fapt, a carei stabilire cade în competenţa exclusiva a organelor fiscale, respectiv a instanţelor judecătoreşti, dacă sunt investite cu soluţionarea vreunui litigiu de aceasta natură.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate, ridicată de Societatea Comercială „Lira” – S.R.L. din Bistrita şi Asociaţia Nevazatorilor din România în Dosarul nr. 1.599/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește