DECIZIE nr. 62 din 11 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Flaviu Plata în Dosarul nr. 1.842/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se prezintă părţile intimate Eugenia Ivan, Nicolae Ivan şi Elena Plata, lipsa fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Părţile intimate Eugenia Ivan şi Nicolae Ivan solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate pentru considerentele reţinute de instanţa de judecată în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, considerând ca aceasta a fost ridicată pentru tergiversarea cauzei.Partea intimata Elena Plata solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată de către autorul excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin dreptului la apărare, ci, dimpotriva, dau eficienta principiului celeritatii cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.842/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Flaviu Plata într-o cauza civilă având ca obiect ieşirea din indiviziune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor art. 17 şi 24 din Constituţia României, dat fiind ca încalcă dreptul la apărare al cetăţenilor români aflaţi în străinătate, neexistand garanţia ca, în cazul unui proces în care au calitatea de parte, vor lua cunoştinţa de conţinutul actelor procedurale efectuate.În încheierea prin care a sesizat Curtea Constituţională, instanţa de judecată a formulat opinia ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât prin instituirea obligaţiei pârâtului care locuieşte în străinătate de a-şi alege domiciliul în România pentru comunicarea actelor procedurale, legiuitorul nu încalcă dreptul la apărare şi nici nu creează un regim discriminatoriu cetăţenilor români aflaţi în străinătate. Prin dispoziţia legală criticata se da eficienta principiului celeritatii soluţionării cauzei şi se inlatura posibilitatea exercitării abuzive a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să fie afectat domeniul de reglementare a garanţiilor procesuale, respectiv dreptul părţii de a-şi formula apărări şi cereri proprii şi de a recurge la asistenţa juridică în vederea desfăşurării unui proces echitabil, în limite temporale rezonabile.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul României a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/11.672/A.N. din 20 noiembrie 2002, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În motivarea acestui punct de vedere Guvernul arata ca prin introducerea dispoziţiei potrivit căreia pârâtul este informat, prin citaţie, ca are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde i se vor face toate comunicările privind procesul, s-a urmărit evitarea acordării de termene foarte lungi şi amânări repetate. Departe de a constitui un text ce încalcă drepturile consacrate constituţional, "reglementarea criticata se înscrie în cadrul măsurilor subsumate obiectivului general privind realizarea unui echilibru între exigenţele unui sistem judiciar echitabil şi în acelaşi timp eficient, cu respectarea ferma a drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, a principiilor ce guvernează activitatea de infaptuire a justiţiei, în cadrul cărora asigurarea celeritatii constituie o condiţie esenţială pentru o justiţie eficienta".Avocatul Poporului a transmis punctul sau de vedere prin Adresa nr. 8.860 din 23 octombrie 2002, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, cu motivarea ca, prin efectuarea actelor procedurale în modul prescris prin textul de lege criticat, dreptul la apărare, ca totalitate de drepturi şi reguli procedurale care oferă părţilor posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, este respectat, inclusiv prin reglementarea posibilităţii preşedintelui instanţei de a fixa un termen mai lung în situaţia în care pârâtul locuieşte în străinătate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, introduse prin art. I pct. 43 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, care au următorul conţinut: „Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie pârâtul va fi informat ca are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează sa i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la posta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovada de îndeplinire a procedurii.”În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:– Art. 17: "Cetăţenii români se bucura în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din ţara.";– Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin dispoziţiile legale criticate s-au instituit norme de procedura prin care se urmăreşte a se asigura echitatea procesului şi soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, în ipoteza în care pârâtul locuieşte în străinătate.În acest sens, Curtea retine ca exigenta unui proces echitabil implica, între altele, efectuarea actelor de procedura într-un mod care să facă posibila desfăşurarea normală a procesului, fără întreruperi şi amânări de natura sa întârzie în mod pagubitor stabilirea pe cale judiciară a situaţiei drepturilor subiective disputate de părţi.În cazul în care una dintre părţi se afla în străinătate, exigenta asigurării celeritatii procesului nu se poate realiza decât prin îndeplinirea actelor de procedura în modul reglementat prin textul de lege criticat de autorul excepţiei, căci, altfel, desfăşurarea judecaţii s-ar întârzia foarte mult, într-un mod pagubitor şi deci inechitabil pentru partea în proces domiciliata în ţara.Având, asadar, în vedere ca prin dispoziţiile legale care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu se încalcă dreptul la apărare sau un alt drept constituţional al părţii în proces aflate în străinătate, ci se asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil, în folosul tuturor părţilor, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Pentru aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Flaviu Plata în Dosarul nr. 1.842/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește