DECIZIE nr. 619 din 6 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Gurzău în Dosarul nr. 1.708/309/2008 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece prin critica formulată autorul solicită modificarea textului contestat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.708/309/2008, Judecătoria Şimleu Silvaniei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Gurzău în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, şi ale art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertăţii persoanei, deoarece modul de abordare actual al infracţiunii de delapidare, pentru care operează principiul oficialităţii atât pentru părţi vătămate persoane de drept public, cât şi pentru părţi vătămate persoane de drept privat creează o inegalitate de tratament a cetăţenilor în faţa legii şi încalcă dreptul la un proces echitabil "în condiţiile în care pentru unele infracţiuni contra patrimoniului în ceea ce priveşte proprietatea privată s-a instituit regula plângerii prealabile". Se mai arată că această formulare a textului intră în contradicţie şi cu prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât garantarea proprietăţii private şi ocrotirea sa cuprinde şi latura "liberei disponibilităţi" a acesteia. Aşadar, "prin această garantare nu se poate substitui statul, titularul dreptului de proprietate privată, şi în aceste condiţii să exercite acţiuni (în justiţie) pentru apărarea patrimoniului privat, fără o prealabilă împuternicire/mandatare".De asemenea, se mai arată că "prin menţinerea principiului oficialităţii pentru infracţiunea de delapidare atunci când s-a produs o pagubă în patrimoniul unei persoane de drept privat se încalcă libertatea individuală a subiectului de drept privat în al cărui patrimoniu s-a produs prejudiciul."Judecătoria Şimleu Silvaniei opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal cu denumirea marginală Delapidarea, care au următorul conţinut:"Însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, în raport cu critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 907 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 12 august 2009, Decizia nr. 672 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, şi Decizia nr. 451 din 25 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 decembrie 2003, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că "legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili şi anumite excepţii de la această regulă generală. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relaţiilor speciale dintre făptuitor şi persoana lezată, punerea în mişcare a acţiunii penale să fie condiţionată de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiţionări ar împiedica însă, în mod evident, protecţia eficientă a societăţii, a intereselor generale faţă de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală. […] În cazul infracţiunii de delapidare, legiuitorul are temeiuri serioase de politică penală să păstreze principiul oficialităţii, având în vedere calitatea de funcţionar a făptuitorului şi relaţiile de serviciu existente între el şi persoana vătămată".Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Gurzău în Dosarul nr. 1.708/309/2008 al Judecătoriei Şimleu Silvaniei.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește