DECIZIE nr. 619 din 3 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 şi 2 şi art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 şi 2 şi art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Marian Ştefănescu în Dosarul nr. 4.374/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, autorul excepţiei Marian Ştefănescu susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu se acordă despăgubiri pentru erori judiciare în cazul în care s-a luat o măsură preventivă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 şi 2 şi ale art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, întrucât legiuitorul stabileşte condiţiile care atrag răspunderea statului pentru erori judiciare. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, devenit art. 96 alin. (6) după republicare, arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei solicită modificarea şi completarea textelor criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 772 din 27 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.820/3/2003/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 504 alin. 1 şi 2, ale art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, cu ocazia admiterii recursului împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Excepţia a fost ridicată de Marian Ştefănescu în cadrul soluţionării unui litigiu cu statul român pentru acordarea de daune morale şi materiale cauzate de erori judiciare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 504 alin. 1 şi 2 şi ale art. 505 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd posibilitatea de reparare a pagubei persoanelor care au fost victimele erorilor judiciare în materie penală, decât dacă persoana a fost privată de libertate ori dacă i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Totodată, persoana vătămată nu se poate îndrepta cu acţiune directă împotriva magistratului responsabil de eroarea judiciară, ci numai împotriva statului român.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a admis recursul declarat împotriva încheierii Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă prin care s-a respins sesizarea Curţii Constituţionale, neexprimându-şi opinia.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi că, în realitate, aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de interpretarea şi aplicarea legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 504 alin. 1 şi 2 şi ale art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004.Dispoziţiile art. 504 şi ale art. 505 din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. I pct. 219 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003.Astfel, dispoziţiile criticate din Codul de procedură penală au următorul cuprins:– Art. 504 alin. 1 şi 2: Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei"Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.";– Art. 505 alin. 1 şi 4: Felul şi întinderea reparaţiei "La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.[…]Reparaţia este, în toate cazurile, suportată de stat, prin Ministerul Finanţelor Publice."Deşi în notele scrise ale autorului excepţiei şi în actul de sesizare a Curţii Constituţionale este menţionat ca obiect al excepţiei şi art. 94 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, Curtea constată că dispoziţiile acestui articol au devenit dispoziţiile art. 96 alin. (6) după republicarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având în prezent următorul cuprins: „(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind dreptatea ca valoare supremă în statul de drept, ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Cu privire la dispoziţiile art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, autorul excepţiei solicită să se excludă din textul legal criticat cuvântul „numai”. Prin urmare, Curtea constată că solicitarea autorului excepţiei priveşte modificarea şi completarea textului legal criticat, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.II. Referitor la dispoziţiile art. 504 alin. 1 şi 2 şi ale art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea sunt constituţionale pentru următoarele considerente.Potrivit art. 52 alin. (3) din Constituţie, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar răspunderea acestuia este stabilită "în condiţiile legii".Dispoziţiile legale criticate fac parte din cap. IV "Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal" al titlului IV "Proceduri speciale" din Codul de procedură penală şi stabilesc cine are calitatea de a beneficia de reparaţie, şi anume persoana care a fost condamnată definitiv dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare, precum şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.Prin urmare, faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres şi limitativ doar aceste situaţii nu are semnificaţia unei încălcări a dreptăţii ca valoare supremă în statul de drept şi nici a unei limitări a accesului liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, sau a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât este la latitudinea legiuitorului să stabilească aceste condiţii şi limite.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Marian Ştefănescu în Dosarul nr. 4.374/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 şi 2 şi ale art. 505 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește