DECIZIE nr. 619 din 28 aprilie 2009

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 25/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 29 iunie 2009
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 364 05/07/2005
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 282
ActulREFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 287
ActulREFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 316
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 302
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 303
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Faur" – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.095/300/2008, nr. 1.102/300/2008, nr. 898/300/2008, nr. 875/300/2008 şi nr. 720/300/2008 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se prezintă Liliana Vladu şi Corina Ivan, reprezentate de avocat Ioana Adelina Popovici, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 16D/2009, nr. 17D/2009, nr. 130D/2009, nr. 131D/2009 şi nr. 132D/2009, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Avocatul prezent este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 17D/2009, nr. 130D/2009, nr. 131D/2009 şi nr. 132D/2009 la Dosarul nr. 16D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Avocatul susţine respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate şi depune note scrise în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 27 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 1.095/300/2008 şi nr. 1.102/300/2008, prin încheierile din 7 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 720/300/2008 şi nr. 875/300/2008, şi prin Încheierea din 12 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 898/300/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Faur" – S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că prin aplicarea art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă la situaţiile în care instanţa de apel califică calea de atac din apel în recurs, ca urmare a incidenţei unui text de lege sau a vreunei decizii prin care s-a admis un recurs în interesul legii survenite după formularea căii de atac şi în timpul soluţionării acesteia, se încalcă accesul liber la justiţie al cetăţenilor. Astfel, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale prin raportare la recalificarea căii de atac, ulterior împlinirii termenului de exercitare a acesteia, întrucât se ajunge la situaţia în care apelantul, care şi-a exercitat drepturile şi obligaţiile conform dispoziţiilor procedurale referitoare la apel (art. 282 şi urm. din Codul de procedură civilă), să fie pus în imposibilitatea de a critica sentinţa pronunţată de instanţa de fond, prin declararea nulităţii recursului ca nemotivat în termen.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că accesul liber la justiţie este garantat de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, însă acest drept se exercită cu respectarea legii. Impunerea unor condiţii pentru exercitarea drepturilor procedurale nu constituie o îngrădire a accesului liber la justiţie şi nici o încălcare a egalităţii în drepturi a cetăţenilor, ci se justifică în vederea stabilirii unei proceduri în cadrul căreia se porneşte şi se desfăşoară un proces în faţa instanţei de judecată, sancţiunea pentru nerespectarea acestei proceduri fiind prevăzută de lege.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că motivele invocate nu privesc constituţionalitatea textului criticat, ci modul de interpretare şi de aplicare de către instanţă a textului în discuţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 302^1 alin. 1 lit. c): "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;";– Art. 303 alin. 1: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Cu privire la constituţionalitatea art. 302^1 alin. 1 lit. c), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, iar prin Decizia nr. 364 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 16 septembrie 2005, a constatat că, „dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi cu cele ale art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, se impune concluzia că dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţă”.II. Referitor la art. 303 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, Curtea constată că aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor constituţionale conţinute în art. 21.Astfel, părţile pot indica motivele de recurs fie prin cererea de recurs, fie printr-un memoriu separat, arătând motivele de modificare sau casare a hotărârii atacate şi dezvoltarea acestora. Faptul că termenul de depunere a acestor motive se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, se justifică prin aceea că, în momentul cunoaşterii soluţiei, partea interesată poate aprecia dacă este sau nu util să declare recurs, însă motivarea acestuia nu poate fi făcută decât după redactarea integrală a hotărârii.Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Faţă de criticile invocate de autorul excepţiei privind recalificarea căii de atac, ca urmare a incidenţei unui text de lege sau a vreunei decizii prin care s-a admis un recurs în interesul legii survenite după formularea căii de atac şi în timpul soluţionării acesteia, Curtea reţine că legile de procedură sunt, în principiu, de imediată aplicare. Referitor însă la hotărârea judecătorească, ea rămâne supusă condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă să aibă vreo înrâurire asupra ei. Prin urmare şi dreptul relativ la exercitarea căilor de atac rămâne fixat de legea în vigoare în momentul pronunţării, deoarece admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate inerentă a hotărârii şi în aceste condiţii nicio cale de atac nouă nu poate rezultă dintr-o lege posterioară, după cum nicio cale de atac existentă contra unei hotărâri nu poate fi desfiinţată fără retroactivitate de către o lege posterioară.Aşa fiind, Curtea reţine că instanţa judecătorească este singura competentă a se pronunţa cu privire la succesiunea în timp a normelor de procedură şi a stabili norma aplicabilă în fiecare cauză dedusă judecăţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Faur" – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.095/300/2008, nr. 1.102/300/2008, nr. 898/300/2008, nr. 875/300/2008 şi nr. 720/300/2008 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x