DECIZIE nr. 619 din 27 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tim Ciclop” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.691/115/2006 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.691/115/2006, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tim Ciclop” – S.R.L. din Timişoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din lege nu respectă prevederile constituţionale referitoare la egalitatea tuturor persoanelor în faţa justiţiei, întrucât stabilesc desemnarea administratorului judiciar sau lichidatorului de către creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, iar nu de către majoritatea creditorilor înscrişi în tabelul de creanţe al societăţii debitoare. Această din urmă formă de luare a deciziilor în cadrul procedurii insolvenţei este prevăzută expres de art. 17 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, astfel că introducerea prin lege a două variante de adoptare a deciziilor de către creditori apare ca fiind inechitabilă şi discriminatorie pentru acei creditori care nu pot participa la procesul decizional.Tribunalul Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu conţin norme discriminatorii care să contravină principiului de imparţialitate şi de legalitate a justiţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că sistemele de vot din cadrul adunării creditorilor, respectiv al comitetului creditorilor nu sunt contrare principiului egalităţii în faţa justiţiei, ele fiind justificate tocmai de diferenţele substanţiale între competenţele celor două organe.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate. Modalitatea de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului constituie o problemă de procedură pe care legiuitorul este liber să o reglementeze, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că procedura insolvenţei este o procedură specială, concursuală, o serie dintre drepturile procesuale fiind exercitate nu individual, ci colectiv. Acest specific a condus la crearea unor organe colective – adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor, al căror rol este de a asigura promovarea intereselor ansamblului creditorilor. Astfel, adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege. Pentru facilitatea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial, sunt prevăzute două modalităţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor. Regula în această materie este stabilită de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorităţi, prin valoare, a creanţelor prezente. Există situaţii speciale, cum este aceea a desemnării unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanţa sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specială, şi anume votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.Opţiunea legiuitorului pentru criteriul valorii şi nu cel al numărului creditorilor este justificată de principalul obiectiv al procedurii insolvenţei, respectiv recuperarea creanţelor asupra averii debitorului. Or, în măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiaşi clase de creditori, proporţional cu valoarea creanţelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare la valoarea creanţelor, iar nu la numărul creditorilor.În ceea ce priveşte comitetul creditorilor, legea prevede că, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Acest comitet are un rol diferit de cel al adunării creditorilor, atribuţiile lui fiind acelea de a supraveghea permanent activitatea administratorului judiciar sau lichidatorului, de a face recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse şi de a promova în instanţă interesul creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator. Aşadar, comitetul, spre deosebire de adunarea creditorilor, nu este un organ de decizie în cadrul procedurii insolvenţei, ci acţionează ca un mandatar al acesteia, îndeplinind funcţia de reprezentare a creditorilor înscrişi în tabelul definitiv de creanţe în raporturile cu administratorul judiciar, lichidatorul sau judecătorul-sindic. Prin urmare, reglementarea în procedura de vot a unei majorităţi simple, raportate de această dată la numărul total de membri ai comitetului, prin care acesta hotărăşte cu privire la atribuţiile care îi sunt conferite prin lege, apare ca fiind pe deplin justificată de rolul special pe care comitetul îl are în cadrul procedurii insolvenţei.În considerarea argumentelor prezentate, Curtea constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei în mod unic, imparţial şi egal pentru toţi.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tim Ciclop” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.691/115/2006 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește