DECIZIE nr. 619 din 26 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi ale art. 66 şi art. 81 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi a dispoziţiilor art. 66 şi 81 din Codul familiei, excepţie ridicată de Maria Goţia în Dosarul nr. 3.771/107/2006 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Maria Goţia; lipseşte partea Manuela Alina Goţia, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 1/AD/2006 din 10 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.771/107/2006, Tribunalul Alba – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi a dispoziţiilor art. 66 şi ale art. 81 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Maria Goţia într-o acţiune civilă având ca obiect desfacerea adopţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 22, art. 23 alin. (1) şi ale art. 20, cu raportare la dispoziţiile art. 1-3, 5, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu recunosc adoptatorului dreptul de a cere desfacerea adopţiei. În acest sens, arată că adoptata majoră are un comportament incompatibil cu calitatea de fiică: a abandonat adoptatoarea când aceasta era bolnavă, a agresat-o fizic şi verbal, a adus stricăciuni locuinţei acesteia şi şi-a manifestat dorinţa desfacerii adopţiei.Tribunalul Alba – Secţia civilă apreciază că, întrucât adopţia se încheie numai în interesul copilului minor, scopul adopţiei este îndeplinit atunci când adoptatul devine major. Apreciază că, în cazul în care fie adoptatul, fie adoptatorul, pentru motive temeinice, nu mai doreşte menţinerea adopţiei, nu ar trebui să i se îngrădească persoanei respective dreptul de a se adresa justiţiei pentru desfacerea adopţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că drepturile şi îndatoririle părinteşti se exercită de către părinţii adoptatori la fel ca în cazul părinţilor fireşti. Astfel, şi după majoratul adoptatului, legăturile dintre acesta şi adoptator merg pe regimul filiaţiei fireşti.Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, arătă că prevederile art. 66 şi 81 din Codul familiei au fost abrogate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997, ordonanţă abrogată prin Legea nr. 273/2004. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 şi 81 din Codul familiei este inadmisibilă. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Legea nr. 273/2004, faţă de dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile legale în discuţie, potrivit cărora desfacerea adopţiei poate interveni în cazul în care adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat, se aplică uniform tuturor subiectelor de drept din ipoteza normei juridice şi nu contravin accesului liber la justiţie. Soluţia legală este apreciată ca fiind constituţională, întrucât, potrivit art. 51 din Legea nr. 273/2004, adoptatorul dobândeşte prin adopţie, faţă de adoptat, statutul juridic de părinte firesc. De asemenea, arată că celelalte dispoziţii din Constituţie invocate nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu următorul cuprins: „Adopţia se desface în cazul prevăzut la art. 7 alin. (3) lit. a)”. De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 66 din Codul familiei, potrivit cărora „Înfierea se face numai în interesul celui înfiat”, precum şi cele ale art. 81 din acelaşi act normativ, cu următorul cuprins: „Înfiatul, părinţii fireşti ai acestuia, instituţiile de ocrotire, autoritatea tutelară şi orice organe ale administraţiei de stat vor putea cere instanţei judecătoreşti desfacerea înfierii dacă aceasta este în interesul înfiatului”. Dispoziţiile din Codul familiei criticate au fost, însă, abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adopţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, ordonanţă abrogată potrivit art. 75 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale arătate mai sus, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 – egalitatea în drepturi, art. 21 – accesul liber la justiţie, art. 22 – dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, art. 23 alin. (1) – libertatea individuală, precum şi ale art. 20 – tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la dispoziţiile următoarelor articole din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 1 – obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 2 – dreptul la viaţă, art. 3 – interzicerea torturii, art. 5 – dreptul la libertate şi la siguranţă, art. 13 – dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 – interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 66 şi 81 din Codul familiei au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adopţie, ordonanţă abrogată potrivit art. 75 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale în vigoare, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi este inadmisibilă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Legea nr. 273/2004, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) lit. a) din lege, poate fi încuviinţată o nouă adopţie atunci când „adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii.” Se observă că acesta este singurul caz de desfacere a adopţiei prevăzut de lege.Curtea a exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor în materie de desfacere a adopţiei sub regimul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la adopţie. Astfel, prin Decizia nr. 434 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 26 şi 53 din Constituţie, reţinând, printre altele, următoarele aspecte: „În sistemul juridic românesc, sub regimul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997, la fel ca şi în reglementările anterioare, adopţia este concepută ca o instituţie în interesul exclusiv al copilului, prin care între copil şi adoptator se stabilesc raporturi de rudenie civilă, astfel încât copilul adoptat intră în familia adoptatorului ca un copil firesc al acestuia. (_) Legea refuză adoptatorului dreptul de a cere desfacerea adopţiei pentru că, urmând principiul amintit, adopţia nu se încheie în interesul său, ci numai în interesul copilului adoptat, şi nici nu este, prin natura sa, un contract care să poată fi denunţat de către una din părţile contractante, pe calea rezoluţiunii sau a rezilierii, pentru neîndeplinirea de către cealaltă parte a obligaţiilor asumate. (…) Nu poate fi primită nici opinia formulată de instanţa de judecată, în sensul că textul de lege atacat este neconstituţional în măsura în care adoptatorul nu poate cere desfacerea adopţiei în cazurile de comportament reprobabil al copilului adoptat faţă de adoptator, căci asemenea cazuri se pot produce şi în relaţiile de rudenie firească, fără ca existenţa lor să genereze posibilitatea juridică de încetare a acestor relaţii. Pentru asemenea situaţii există alte remedii juridice decât destructurarea legăturii de filiaţie, atât în cazul relaţiilor întemeiate pe adopţie, cât şi în cazul celor născute din rudenie firească (…).”Întrucât nu au intervenit elemente de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Legea nr. 273/2004 în raport cu dispoziţiile art. 16 şi 21 din Constituţie.De asemenea, Curtea constată că, pentru aceleaşi argumente, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia textul de lege atacat contravine prevederilor art. 22, art. 23 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, cu raportare la dispoziţiile art. 1-3, 5, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 şi 81 din Codul familiei, excepţie ridicată de Maria Goţia în Dosarul nr. 3.771/107/2006 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește