DECIZIE nr. 619 din 17 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Ana Curelea şi Floriana Bordei în Dosarul nr. 1.700/2005 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorii acesteia solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, or acest lucru excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.700/2005, Tribunalul Mehedinţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ana Curelea şi Floriana Bordei într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Ministerului Justiţiei, a Curţii de Apel Craiova şi a Tribunalului Mehedinţi la plata unor drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie. În argumentarea contrarietăţii dintre textul criticat şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie arată că, „în realitate, nu există complete specializate pentru soluţionarea cauzelor de corupţie, în practică, toţi judecătorii sau marea majoritate a judecătorilor secţiilor penale ale tribunalelor şi curţilor de apel soluţionând acest gen de cauze”, astfel încât nu se justifică acordarea unor drepturi salariale sporite. De asemenea, precizează că aceste cauze nu necesită nici o specializare anume şi nici nu presupun un grad de complexitate sporit faţă de alte categorii de cauze, soluţionate de alte secţii ale aceloraşi instanţe. Mai arată că acest gen de cauze nu supune judecătorul unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care le-a instrumentat sau judecătorul care soluţionează alte tipuri de cauze. În continuare, apreciază că acordarea drepturilor salariale prevăzute de art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 numai anumitor judecători este contrară dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, întrucât repartizarea judecătorilor pe secţii şi desemnarea celor specializaţi în cauze de corupţie constituie atributul preşedintelui instanţei. De aceea, în opinia autorilor excepţiei, „a lăsa la îndemâna conducerii instanţei acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale atentează la independenţa judecătorului, care are o componentă importantă în independenţa materială”.Tribunalul Mehedinţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Aceasta deoarece acordarea unui spor de 40% din indemnizaţia de încadrare lunară judecătorilor care compun completele de judecată specializate în infracţiuni de corupţie nu are la bază criterii de ordin obiectiv şi raţional şi determină o discriminare în raport cu ceilalţi judecători care soluţionează cauze penale, civile, comerciale sau de contencios administrativ. Consideră că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei, "întrucât practicarea unor discriminări în acordarea drepturilor salariale corpului magistraţilor aduce atingere independenţei judecătorului".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul precizează că art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, aprobată şi modificată prin Legea nr. 601/2004, devenind art. 28 alin. (5). Consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens afirmă că textul de lege criticat trebuie interpretat în lumina dispoziţiilor Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York în 2003, şi ale Convenţiei penale privind corupţia, din 1999, a Consiliului Europei, ambele ratificate de România. Menţionează art. 36 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, potrivit căruia în fiecare stat parte trebuie „să existe unul sau mai multe organisme ori persoane specializate în lupta împotriva corupţiei”, iar aceste organisme trebuie să se bucure de o „independenţă necesară [… ] pentru a putea exercita eficient funcţiile lor la adăpost de orice influenţă necuvenită” şi să dispună de un personal care „ar trebui să aibă formarea şi resursele adecvate pentru a-şi exercită sarcinile”. De aceea, apreciază că art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 „reprezintă o transpunere în dreptul intern a unor prevederi internaţionale privind prevenirea şi combaterea corupţiei, pe care România este obligată să le respecte, ca parte semnatară a Convenţiilor”. În sprijinul acestei afirmaţii menţionează şi Strategia naţională anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi Planul de acţiune pentru implementarea acestei strategii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 231/2005. Consideră că autorii excepţiei dau o interpretare eronată principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prevederile criticate neinstituind nici privilegii şi nici discriminări, ele aplicându-se în mod egal „tuturor persoanelor specializate în lupta contra corupţiei, ce funcţionează în cadrul sistemului judiciar”. Precizează că „diferenţierea de tratament pentru aceste categorii de persoane are la bază criterii obiective privind pregătirea lor profesională diferită, specializată şi formarea lor anume pentru activitatea de urmărire şi judecare a infracţiunilor de corupţie, ca şi specificul acestor activităţi, având în vedere, printre altele, şi tipologiile diferite ale cazurilor de corupţie, ca şi specificul cooperării judiciare între structurile specializate din sistemul nostru judiciar şi structuri similare din alte state”. Referitor la modul de aplicare a textului de lege criticat, arată că acest aspect nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.În ceea ce priveşte critica formulată prin raportare la prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie, Guvernul apreciază că nu este întemeiată, întrucât prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 71/2005 asupra Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, „s-a prevăzut că repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic, prin programele MJREP sau ECRIS, iar, în cazul în care repartizarea în acest sistem nu se poate aplica, repartizarea cauzelor se efectuează prin metoda sistemului ciclic”. Prin urmare, „aceste sisteme funcţionează pe criterii obiective, înlăturând posibilitatea de subiectivism ce ar fi putut s-o manifeste repartizarea de către preşedintele instanţei a dosarelor pe complete”. În plus, precizează că „în Regulamentul menţionat s-au prevăzut o serie de dispoziţii amănunţite privind aplicarea criteriului aleatoriu în repartizarea dosarelor pe complete, care constituie garanţii ale funcţionării obiective a sistemelor de repartizare”.Avocatul Poporului menţionează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, iar art. 28 alin. (4) a devenit art. 28 alin. (5), prin Legea nr. 601/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004. Apreciază că prevederile criticate de autorii excepţiei nu contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât acesta nu presupune uniformitate, aşa încât la situaţii diferite se impune un tratament juridic diferit. În acest sens, consideră că „stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal prevăzute de dispoziţiile legale criticate reprezintă o opţiune a legiuitorului, justificată de complexitatea activităţii desfăşurate, precum şi de necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii Parchetului Naţional Anticorupţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie”. Mai arată că dispoziţiile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu instituie privilegii sau discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 28 alin. (4) au fost modificate prin prevederile art. IV pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 601/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost emisă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005. Articolul I pct. 1 al acestei ordonanţe prevede că „Titlul ordonanţei de urgenţă va avea următorul cuprins: «Ordonanţă de urgenţă privind Departamentul Naţional Anticorupţie»”. De asemenea, art. II lit. a) din aceeaşi ordonanţă stabileşte că în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în orice alte acte normative care cuprind referiri la Parchetul Naţional Anticorupţie, denumirea „Parchetul Naţional Anticorupţie” se înlocuieşte cu „Departamentul Naţional Anticorupţie”.Prin urmare, obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, al căror conţinut este următorul: „(5) Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie – potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare -, procurorii care participă la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii săi şi procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brută lunară. Personalul din Departamentul Naţional Anticorupţie prevăzut la alin. (2) şi (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfăşoară.”În opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 124 alin. (3): "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Prin numeroase decizii, Curtea Constituţională a respins această excepţie de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 447 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 30 septembrie 2005, Curtea a reţinut că, în realitate, „autorii excepţiei nu sunt nemulţumiţi pentru faptul că s-au acordat sporuri la indemnizaţie unor categorii de magistraţi, ci urmăresc modificarea ori completarea textului de lege criticat în sensul că de sporurile respective să beneficieze deopotrivă toţi magistraţii. Conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate nici modifica şi nici completa prevederea legală supusă controlului”. În considerentele aceleiaşi decizii, s-a mai reţinut că, „Printre măsurile de protecţie socială de care beneficiază salariaţii, art. 41 alin. (2) din Constituţie prevede „instituirea unui salariu minim brut pe ţară”. În afară de această obligaţie constituţională, este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizaţiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum şi a sporurilor sau adaosurilor la indemnizaţiile şi salariile de bază. Astfel, numai legiuitorul poate aprecia şi stabili dacă şi ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariaţi, cu singura condiţie ca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toţi salariaţii care se află în situaţii identice sub toate aspectele funcţiilor în care sunt încadraţi, ale naturii şi volumului activităţii pe care o desfăşoară, ale importanţei şi riscurilor muncii lor şi în privinţa oricăror alte elemente specifice”. De asemenea, prin Decizia nr. 395 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, Curtea a observat că „Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu există specializări pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participă la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituţionalitate”. Aceeaşi concluzie a stat şi la baza pronunţării Deciziei nr. 328 din 21 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 1 august 2005.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei jurisprudenţe, excepţia de neconstitu-ţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Ana Curelea şi Floriana Bordei în Dosarul nr. 1.700/2005 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește