DECIZIE nr. 616 din 6 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi art. 93 alin. (2), (3) şi (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi art. 93 alin. (2), (3) şi (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie invocată de Societatea Comercială „Deşteptarea” – S.A. din Bacău în Dosarul nr. 473/32/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocându-se, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din data de 21 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 473/32/2008, Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi art. 93 alin. (2), (3) şi (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie invocată de Societatea Comercială „Deşteptarea” – S.A. din Bacău într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de sancţionare emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate au caracter arbitrar şi contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât transformă dreptul de a se adresa justiţiei într-o obligaţie, care echivalează cu încălcarea libertăţii de a alege calea legală de valorificare a dreptului său. Pe de altă parte, normele atacate creează o stare de instabilitate normativă, care echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, întrucât, în baza lor, Consiliul Naţional al Audiovizualului poate emite sancţiuni bazate pe rapoartele false ale inspectorilor din zonă, cu termene de executare în interiorul termenului de contestare.Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91 alin. (2) şi art. 93 alin. (2), (3) şi (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prevederile art. 91 alin. (2) şi art. 93 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 504/2002 au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2008 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 3 decembrie 2008, precum şi prin Legea nr. 333/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 181/2008 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009, păstrându-se însă soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 91 alin. (2): "În cazurile prevăzute la alin. (1) Consiliul va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.";– Art. 93 alin. (2), (3) şi (4): "(2) Deciziile de sancţionare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 şi 91 îşi produc efectele de la data comunicării.(3) Actele emise în condiţiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora. … (4) Actele emise în condiţiile alin. (1) şi neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu executoriu." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:Curtea, prin Decizia nr. 218 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 16 martie 2009, a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată chiar de autorul prezentei excepţii.Prin decizia menţionată, Curtea a statuat că "textele de lege criticate, care reglementează emiterea de către Consiliul Naţional al Audiovizualului a unei somaţii conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, în cazul săvârşirii contravenţiilor stabilite de lege, precum şi procedura atacării actelor Consiliului la secţia de contencios administrativ a curţilor de apel nu sunt de natură să aducă vreo atingere dreptului la petiţionare şi nici nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi. Dimpotrivă, aceste norme dau expresie dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 Accesul liber la justiţie şi în art. 126 – Instanţele judecătoreşti, în special celor ale alin. (6) al acestui articol («Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat […]»), consfinţind dreptul persoanei interesate de a ataca actele Consiliului Naţional al Audiovizualului pe care le apreciază ca fiind nelegale".Distinct de cele reţinute în acea decizie, Curtea reţine că exigenţele constituţionale ale art. 126 alin. (5) nu impun obligaţia legiuitorului de a reglementa, în toate cazurile, parcurgerea unor proceduri prealabile administrative înainte ca actul administrativ să fie atacat în faţa instanţei judecătoreşti. Art.7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că regulă parcurgerea, de către justiţiabil, a unor atari proceduri, însă, legiuitorul este liber să instituie excepţii de la regula mai sus enunţată, cu condiţia ca asemenea derogări să fie justificate în mod obiectiv, temeinic şi rezonabil. În cazul de faţă, o asemenea derogare este justificată de specificitatea actului administrativ de sancţionare emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului, în sensul că prin acest act administrativ se constată contravenţii şi se sancţionează săvârşirea acestora. Or, în materie contravenţională, legiuitorul, potrivit art. 31 şi următoarele din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, a optat pentru atacarea direct în faţa instanţei de judecată a actului administrativ de constatare şi sancţionare a contravenţiei, fără vreo altă procedură prealabilă. Astfel, dispoziţiile legale criticate se înscriu pe aceeaşi linie de gândire cu reglementarea de drept comun în materie contravenţională.În fine, Curtea constată faptul că prevederile constituţionale referitoare la dreptul de petiţionare nu au incidenţă în cauză, întrucât textele legale criticate reglementează procedura de contestare în faţa instanţei judecătoreşti a unui act administrativ. Or, formularea unor acţiuni în faţa instanţelor judecătoreşti nu este o expresie a dreptului la petiţionare, ci a dreptului de acces liber la justiţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi art. 93 alin. (2), (3) şi (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepţie invocată de Societatea Comercială „Deşteptarea” – S.A. din Bacău în Dosarul nr. 473/32/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește