DECIZIE nr. 615 din 27 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) şi f), art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) şi f), art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euromod Com” – S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 273/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 273/120/2007, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2), art. 17 lit. e) şi f), art. 20 lit. h), art. 24 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euromod Com” – S.R.L. din Târgovişte.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 13 alin. (2) din lege, care stabilesc posibilitatea administratorului judiciar sau lichidatorului, iar nu a judecătorului-sindic, de a convoca după bunul plac creditorii, uneori chiar împotriva intereselor acestora, fără a prevedea în mod concret condiţiile de convocare, vin în contradicţie cu principiul constituţional al liberului acces la justiţie.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. e) şi f), acestea sunt neconstituţionale întrucât avantajează creditorii care fac parte din comitetul creditorilor, plasându-i pe o poziţie dominantă de pe care pot adopta decizii şi lua hotărâri în detrimentul restului creditorilor. Creditorii din comitet, prin deciziile lor, urmăresc satisfacerea interesului personal, iar nu desfăşurarea procedurii insolvenţei în condiţii obiective, de natură să acopere şi creanţele creditorilor minoritari. Prin urmare, textele de lege criticate încalcă principiul egalităţii părţilor în faţa instanţei, precum şi principiul contradictorialităţii procesului civil.Dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, întrucât acţiunile pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor ar trebui introduse de administratorul judiciar sau de lichidator numai după ce prejudiciul creditorilor a fost constatat, iar nu în scopul constatării acestui prejudiciu.Referitor la prevederile art. 24 alin. (1) şi art. 80 din lege, autorul pretinde că acestea nu delimitează în mod clar atribuţiile administratorului judiciar de cele ale lichidatorului, fapt ce poate genera confuzii în practică.Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ a analizat excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, fără a-şi exprima punctul de vedere cu privire la temeinicia criticii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că specificul procedurii insolvenţei, anume caracterul concursual, a impus instituirea unui organ procedural independent faţă de părţi, respectiv administratorul judiciar sau lichidatorul, în ale cărui atribuţii intră convocarea adunării creditorilor, competenţă partajată cu comitetul creditorilor. Deci, lărgirea competenţei administratorului judiciar sau lichidatorului care trebuie să vegheze ca interesele tuturor creditorilor să fie respectate constituie un instrument conceput de legiuitor pentru a compensa limitările pe care le implică exercitarea colectivă a drepturilor procesuale.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. e) şi f) şi art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006, Guvernul face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţii de neconstituţionalitate cu un atare obiect. Referitor la prevederile art. 24 alin. (1) şi art. 80 din lege, a apreciat că, întrucât critica vizează coerenţa şi oportunitatea textelor de lege, excepţia este inadmisibilă.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. e) şi f), art. 20 alin. (1) lit. h), art. 24 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 13 alin. (2): "Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege şi ori de câte ori este necesar.";– Art. 17 alin. (1) lit. a) şi f): "Comitetul creditorilor are următoarele atribuţii:a) să analizeze situaţia debitorului şi să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse;[…] … f) să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator."; … – Art. 20 alin. (1) lit. h): "Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: […]h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor"; … – Art. 24 alin. (1): "În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 19, 21, 22, 23 şi ale art. 102 alin. (5).";– Art. 80: "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar; … b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; … c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; … d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer; … e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; … f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii; … g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi. … (2) Următoarele operaţiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor: … a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată; … b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic; … c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni; … d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă; … e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau a activităţii sale; … f) cu un coindivizar asupra unui bun comun." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 146 privitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele de lege criticate reglementează o parte din atribuţiile administratorului judiciar, ale lichidatorului sau ale comitetului creditorilor, şi anume cele referitoare la introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Cu privire la aceste reglementări, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 725 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 8 octombrie 2007. Cu acel prilej, a statuat că dispoziţiile legale criticate constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor.Potrivit dispoziţiilor criticate, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, are legitimare procesuală activă pentru a formula acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80 din lege. În condiţiile expres prevăzute de lege – art. 17 alin. (1) lit. f) sau art. 81 alin. (2), dacă aceştia nu au introdus la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, calitatea procesuală activă este dobândită şi de comitetul creditorilor. Acesta reprezintă interesele creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, fiind ales de adunarea creditorilor şi format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifică preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod detaliat şi judicios toate aspectele ce ţin de procedura insolvenţei, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori care vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe. Din enumerarea atribuţiilor stabilite prin lege, Curtea observă că acest comitet acţionează ca un mandatar al adunării creditorilor, care îndeplineşte funcţia de reprezentare a creditorilor înscrişi în tabelul definitiv de creanţe în raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Aşadar, Curtea constată că dispoziţiile referitoare la comitetul de creditori satisfac unul dintre imperativele legii, şi anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a voinţei creditorilor participanţi la procedura insolvenţei.Referitor la critica prevederilor art. 24 alin. (1) şi art. 80 din lege, potrivit căreia acestea nu delimitează în mod clar atribuţiile administratorului judiciar de cele ale lichidatorului, fapt ce poate genera confuzii în practică, Curtea constată că dispoziţiile art. 24 şi art. 34 din Legea nr. 85/2006 sunt edificatoare în privinţa competenţelor celor două categorii de practicieni în insolvenţă. Astfel, prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. De asemenea, în cazul în care pe parcursul procedurii generale judecătorul-sindic dispune trecerea la faliment, va desemna un lichidator, care poate fi şi administratorul judiciar desemnat anterior. Atribuţiile administratorului judiciar încetează din momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului. Aşa fiind, Curtea reţine că legea stabileşte cu claritate situaţiile în care pot fi desemnaţi administratorul judiciar, respectiv lichidatorul, precum şi atribuţiile specifice pe care aceştia sunt ţinuţi să le îndeplinească, orice confuzii care pot apărea în practică reprezentând exclusiv probleme de aplicare a textelor de lege criticate, iar nu de neconstituţionalitate a acestora.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2), ale art. 17 lit. e) şi f), ale art. 20 lit. h), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euromod Com” – S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 273/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește