DECIZIE nr. 615 din 26 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Sodice Govora" – S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 5.489/90/2006 al Tribunalului Vâlcea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că intervenţia nu este aleatorie şi necondiţionată, fiind supusă controlului instanţei sub aspectul admisibilităţii. Dispoziţiile criticate nu încalcă nici dreptul persoanei la judecarea procesului într-un termen rezonabil, întrucât legea dă posibilitatea instanţei, atunci când există motive temeinice, să disjungă cererea principală de cererea de intervenţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.489/90/2006, Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Sodice Govora" – S.A. din Râmnicu Vâlcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, prin intervenţia principală, intervenientul urmăreşte valorificarea unor interese personale, distincte de cele ale părţilor în litigiu, iar aceasta se datorează faptului că drepturile sale ar putea să fie afectate prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care nu îi este opozabilă. Or, dacă în dosarul aflat pe rolul instanţei se admite o astfel de cerere prin care terţul, străin de contractul a cărui anulare se solicită, invocă drepturi proprii, s-ar modifica fără voia reclamantului cadrul procesual deja stabilit prin cererea de chemare în judecată. O atare împrejurare este de natură a conduce la tergiversarea cauzei şi, deci, la nerespectarea prevederilor constituţionale referitoare la judecarea procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile procedurale referitoare la cererea de intervenţie în nume propriu sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea cauzei având posibilitatea ca, atunci când judecata acţiunii principale ar fi întârziată prin intervenţia în nume propriu, să facă aplicarea art. 55 teza a doua din Codul de procedură civilă, respectiv să dispună disjungerea celor două cereri.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că textele de lege criticate dau expresie concretă, într-o modalitate specifică, principiul constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art. 21, în situaţia în care o persoană justifică un interes propriu, condiţie care, de altfel, stă la baza exercitării oricărei acţiuni în justiţie.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. 2 şi ale art. 52 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 49 alin. 2: "Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.";– Art. 52: "După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei.Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul.După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va trebui depusă."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, intervenţia principală reprezintă acea acţiune civilă prin care terţul intervenient formulează o pretenţie distinctă, dar conexă cu cererea principală, într-un proces pendent între alte persoane. Astfel, intervenţia principală constituie, pe de o parte, un incident procedural de natură a amplifica cadrul iniţial cu privire la părţile din proces şi, pe de altă parte, o acţiune civilă prin care se tinde la valorificarea unui drept subiectiv propriu terţului intervenient. Cu alte cuvinte, caracterul incident al intervenţiei determină extinderea cadrului procesual atât cu privire la părţi, cât şi cu privire la obiectul procesului.Asupra încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie, instanţa se pronunţă printr-o încheiere interlocutorie, după verificarea condiţiilor de formă, a interesului de a interveni şi a legăturii de conexitate cu cererea principală. Încheierea de admitere în principiu nu poate fi atacată decât odată cu fondul, instanţa fiind legată a soluţiona cererea de intervenţie alături de cererea principală. Odată stabilit cadrul procesual, potrivit legii, devin aplicabile dispoziţiile art. 53 din cod, potrivit cărora actele de procedură efectuate până la data admiterii în principiu rămân valabile, fiind opozabile terţului intervenient, în vreme ce actele ulterioare urmează a fi îndeplinite şi faţă de acesta.Aşadar, în această materie, legiuitorul condiţionează valorificarea dreptului de a formula cerere de intervenţie în interes propriu de respectarea anumitor cerinţe, tocmai în vederea prevenirii abuzurilor terţilor şi asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor litigante. În acest sens, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa cu rea-credinţă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.Prin urmare, susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia textele de lege criticate permit modificarea, fără voia reclamantului, a cadrului procesual deja stabilit prin cererea de chemare în judecată şi, deci, tergiversarea soluţionării procesului, apare ca fiind neîntemeiată. Este adevărat că dispoziţiile art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedură civilă reglementează o excepţie de la principiul disponibilităţii procesului civil sub aspectul dreptului reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, însă atâta timp cât legea condiţionează judecarea cererii de intervenţie de admiterea ei în principiu, deci de respectarea cerinţelor de formă, de interes şi de conexitate cu cererea principală, Curtea apreciază că reclamantul beneficiază de suficiente garanţii procesuale menite să concretizeze dreptul acestuia la un proces echitabil. De asemenea, în cazul în care judecarea acţiunii civile principale ar putea fi întârziată prin intervenţia în interes propriu, legea (art. 55 teza a doua din Codul de procedură civilă) dă posibilitatea instanţei judecătoreşti de a hotărî disjungerea celor două cereri, care vor fi judecate în continuare, în mod separat, astfel încât nici critica referitoare la soluţionarea cauzei peste termenul rezonabil nu poate fi reţinută.De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Aşa fiind, dispoziţiile criticate reprezintă expresia aplicării acestor dispoziţii constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Sodice Govora" – S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 5.489/90/2006 al Tribunalului Vâlcea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește