DECIZIE nr. 614 din 15 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantina I. Ungureanu, Ion M. Ungureanu şi Maria M. Moangher în Dosarul nr. 2.534/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că autorii excepţiei au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei în lipsă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.534/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantina I. Ungureanu, Ion M. Ungureanu şi Maria M. Moangher.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate, ce exclud din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 terenurile din extravilan, contravin principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece instituie o discriminare între cetăţenii cărora le-au fost expropriate terenuri din intravilan, faţă de cetăţenii cărora le-au fost expropriate terenuri din extravilan, prin aceleaşi acte normative. Se mai susţine că prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcă art. 46 din Constituţie, referitor la dreptul la moştenire, şi art. 154 alin. (1) din Constituţie, referitor la conflictul temporal de legi.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate, excluzând din domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 acele terenuri al căror regim juridic este reglementat prin alte acte normative, nu contravin principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece nu stabilesc nici o discriminare în sensul celor arătate de autorul excepţiei, iar pe de altă parte, încălcarea principiului egalităţii în drepturi există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă. Se mai arată că prevederile legale criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la moştenire, deoarece succesorii fostului proprietar aveau posibilitatea să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor menţionate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în temeiul celorlalte legi speciale. În opinia instanţei de judecată, invocarea încălcării dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Constituţie referitoare la conflictul temporal de legi nu are relevanţă, deoarece „acest text constituţional reprezintă temeiul excepţiei de neconstituţionalitate avut în vedere de legiuitor la edictarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale”.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate exclud de sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile agricole şi forestiere, pentru care există alte legi speciale cu caracter reparatoriu, şi nu contravin principiului egalităţii în faţa legii a cetăţenilor, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, „principiul egalităţii nu interzice reguli specifice în cazul unor diferenţe de situaţii”. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 46 din Constituţie, Guvernul apreciază că această susţinere este nefondată, dat fiind că, în temeiul Legii nr. 10/2001, succesorul nu este împiedicat să exercite drepturile moştenite de la autorul său. Se mai arată că dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată. Se arată în acest sens că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1), deoarece legiuitorul a reglementat situaţia imobilelor preluate de stat înainte de 1989 „în interesul oricărei persoane îndreptăţite, fără discriminare şi pentru toate categoriile de bunuri ce fac obiectul legilor speciale reparatorii”. Se consideră că textul de lege criticat nu încalcă art. 46 din Constituţie, deoarece nu îngrădeşte dreptul persoanei de a dobândi orice bun pe cale succesorală. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 154 din Constituţie, în opinia Avocatului Poporului, aceasta nu poate fi reţinută. Se arată în acest sens, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, că, „dacă naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 18 ianuarie 2005, Legea nr. 10/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, a fost modificată şi completată prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Art. 8 alin. (1) a fost completat prin adăugarea sintagmei „terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării”, având în prezent aceeaşi numerotare şi următorul cuprins: „(1) Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu modificările şi completările ulterioare, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 46 şi art. 154 alin. (1) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 16 alin. (1): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 46: "Dreptul la moştenire este garantat.";– Art. 154 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Autorul excepţiei susţine că acest text de lege contravine principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece exclude din sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 terenurile din extravilan, fiind astfel instituită o discriminare între cetăţenii cărora le-au fost expropriate astfel de terenuri, faţă de cetăţenii cărora le-au fost expropriate terenuri din intravilan, prin aceleaşi acte normative.Curtea constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse.Prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 exclud din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile care, în funcţie de destinaţia lor, intră sub incidenţa altor legi speciale, respectiv Legea fondului funciar nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere. Prin urmare, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor astfel de terenuri au posibilitatea de a se adresa instanţelor de judecată şi de a formula cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul acelor acte normative. Astfel, nu sunt întemeiate susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora textul de lege criticat instituie o discriminare între foştii proprietari ai terenurilor situate în intravilan şi cei ai terenurilor situate în extravilan, în sensul că aceştia din urmă nu pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.De altfel, aşa cum s-a pronunţat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional nu are competenţa să modifice ori să completeze prevederea legală supusă controlului, deoarece aceste atribuţii aparţin în exclusivitate legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".Curtea constată că textul de lege criticat a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la art. 16, şi în raport de aceleaşi motive de neconstituţionalitate ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, Curtea a statuat că „Soluţia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl avea de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la proprietatea funciară”.Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 46 din Constituţie, Curtea constată că textul de lege criticat exclude de sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin alte legi speciale, şi nu contravine sub nici un aspect dreptului constituţional la moştenire, astfel încât invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 46 nu este relevantă în cauză.Curtea constată că raportarea criticii de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi la dispoziţiile art. 154 din Constituţie, referitoare la conflictul temporal de legi, este nefondată. Dispoziţiile constituţionale ale art. 154 nu au incidenţă în cauză, deoarece se referă la raportul dintre Constituţie şi celelalte acte normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Legii fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantina I. Ungureanu, Ion M. Ungureanu şi Maria M. Moangher în Dosarul nr. 2.534/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește