DECIZIE nr. 613 din 27 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Păunescu în Dosarul nr. 17.287/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 17.287/281/2007, Judecătoria Ploieşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Păunescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în materia raporturilor de familie, condiţiile cerute pentru dispunerea măsurii încredinţării copilului minor prin ordonanţă preşedinţială, şi anume o măsură vremelnică, într-un caz grabnic, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente ireparabile, nu pot fi aplicabile întrucât o astfel de judecată sumară a situaţiei de fapt ar putea avea consecinţe grave asupra relaţiilor de familie, încălcând prevederile constituţionale cuprinse în art. 26 alin. (1) privitoare la viaţa intimă, familială şi privată, art. 48 alin. (1) referitoare la familie şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor.Judecătoria Ploieşti – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, atunci când se pune în discuţie încredinţarea copiilor minori în temeiul art. 613^2 din Codul de procedură civilă, instanţa se raportează la dispoziţiile Codului familiei referitoare la încredinţarea minorilor, respectiv art. 100 alin. 3, având în vedere interesul superior al copilului.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 613^2 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 26 alin. (1) privitoare la viaţa intimă, familială şi privată, art. 48 alin. (1) referitoare la familie şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, în notele scrise depuse la dosar enumerând textele din Constituţia anterioară republicării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1.202 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008. Cu acel prilej a statuat că, „în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de divorţ, instanţa poate adopta măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei. Asupra măsurilor enumerate, instanţa învestită cu cererea de desfacere a căsătoriei se pronunţă prin ordonanţă preşedinţială, în condiţiile art. 581 din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziţii instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să se adreseze justiţiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu sar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 613^2 din Codul de procedură civilă nu cuprind o enumerare limitativă a măsurilor ce pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale până la soluţionarea divorţului. Astfel, instanţa învestită cu cererea de ordonanţă preşedinţială prin care s-a solicitat încredinţarea copiilor minori se poate pronunţa şi asupra cererii formulate de celălalt soţ de a i se încredinţa să aibă legături personale cu copiii, aşa încât acesta să poată să îşi exercite drepturile şi îndatoririle pe care le presupune creşterea, educaţia şi instruirea lor.Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adrian Păunescu în Dosarul nr. 17.287/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește