DECIZIE nr. 612 din 20 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Ştefan în Dosarul nr. 30.460/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iunie 2007, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 10 iunie 2007 şi apoi la data de 20 iunie 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 30.460/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Ştefan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât se aplică unor situaţii juridice născute sub imperiul altor prevederi de lege, iar "în situaţii similare, legiuitorul a reglementat mai adecvat, mai echitabil aceste situaţii juridice născute sub imperiul legii vechi". În acest sens, dă ca exemplu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.Şi, în fine, în opinia sa, în cazul în speţă sunt aplicabile dispoziţiile din Codul civil privind accesiunea imobiliară artificială.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că prevederile art. 43 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin dispoziţiilor constituţionale, Codul civil consacrând, prin dispoziţiile sale privind locaţiunea şi accesiunea, dreptul chiriaşului de a fi despăgubit pentru îmbunătăţirile necesare şi utile pe care le face imobilului, precum şi dreptul de retenţie al acestuia asupra bunului până la achitarea despăgubirilor de către proprietar.În consecinţă, consideră excepţia neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la textul de lege criticat.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 43 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, care au următoarea redactare: „(1) Chiriaşul are dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuinţei prin îmbunătăţirile necesare şi utile, efectuate cu aprobările prevăzute de lege, confirmate pe bază de acte justificative.”Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Este invocat, de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 43 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 s-a mai pronunţat într-o cauză în care aspectele criticate de autorul excepţiei sunt similare cu cele din prezenta cauză.Astfel prin Decizia nr. 27 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 26 martie 2003, Curtea a reţinut că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate se bazează pe o confuzie rezultată din compararea textului criticat cu o dispoziţie cuprinsă într-un act legislativ ulterior, şi anume Legea nr. 10/2001. Chiar dacă autorul excepţiei consideră că, dintre cele două dispoziţii legale, cea cuprinsă în Legea nr. 10/2001 i-ar fi mai favorabilă, instanţa a refuzat să o aplice, pe motiv că legea nu poate retroactiva. În temeiul prevederii art. 43 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, cel în cauză ar urma să suporte cheltuielile făcute pentru îmbunătăţirea locuinţei şi nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Sub acest aspect, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a statuat, în mod constant, că neconstituţionalitatea unui text nu poate fi dedusă din succesiunea reglementărilor legale într-un anumit domeniu, ci numai din constatarea unei neconcordanţe între diferite reglementări şi dispoziţii ori principii din Constituţie.Având în vedere că şi în cauza de faţă criticile de neconstituţionalitate privesc aceleaşi aspecte ca şi în decizia mai sus menţionată, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curte, excepţia urmează a fi respinsă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Ştefan în Dosarul nr. 30.460/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește