DECIZIE nr. 610 din 27 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cercel şi Silvia Cercel în Dosarul nr. 17.070/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât autorul solicită modificarea textului de lege criticat, şi anume definirea noţiunii de "rea-credinţă".CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 17.070/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cercel şi Silvia Cercel.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt imprecise, deoarece introduc noţiunea de rea-credinţă fără a o defini. Or, în măsura în care buna-credinţă se prezumă, calificarea unei cereri în justiţie ca vădit neîntemeiată nu poate determina, prin ea însăşi, profilul psihologic, gradul de cultură sau personalitatea celui care a formulat cererea de chemare în judecată, sub aspectul bunei sau relei sale credinţe.Mai mult, în condiţiile în care persoana care introduce acţiunea cu rea-credinţă este obligată la plata cheltuielilor de judecată, sancţionarea şi cu amendă judiciară sau cu plata unor despăgubiri apare ca o îngrădire a accesului liber la justiţie exercitat în scopul apărării drepturilor şi intereselor pe care aceasta le consideră legitime.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că accesul la justiţie trebuie guvernat de reguli care să împiedice exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. Împrejurarea că reaua-credinţă ce ar putea exista la momentul introducerii unei cereri vădit netemeinice nu este definită prin lege nu constituie o cauză de neconstituţionalitate a dispoziţiei legale, judecătorul având posibilitatea ca, raportat la probele administrate în dosar, să aprecieze cu privire la existenţa acestui element.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că împrejurarea că nu este definită prin lege reaua-credinţă care ar putea exista la momentul introducerii unei cereri vădit netemeinice nu constituie o cauză de neconstituţionalitate a dispoziţiei legale, deoarece judecătorul are posibilitatea ca, raportat la probele administrate în cauză, să aprecieze existenţa sau nu a acestei stări de fapt.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a): "Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, va sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice;"; … – Art. 108^3: "Cel care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 108^1 sau art. 108^2, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003. Cu acel prilej, a statuat că „activitatea procesuală a părţilor trebuie să se desfăşoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentală.Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă. În opinia autorului excepţiei, nefiind definită prin lege, reaua-credinţă nici nu poate exista, cu atât mai mult cu cât buna-credinţă este prezumată, iar "netemeinicia" unei cereri sau petiţii nu este de natură să păgubească justiţia, de vreme ce acela care introduce cererea o şi timbrează. Astfel, autorul excepţiei ajunge să considere că abuzul este îngăduit, de vreme ce acela care îl săvârşeşte plăteşte pentru aceasta taxa de timbru. Activitatea de judecată devine astfel, în această viziune, o simplă prestare de servicii, comandată de reclamant".Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăşi, o prezumţie a relei-credinţe. Însă exercitarea abuzivă a unui drept se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.Curtea nu poate reţine nici critica autorului excepţiei potrivit căreia sancţionarea justiţiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedură ar împiedica accesul liber la justiţie, deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancţiunii, persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare prin care are posibilitatea de a solicita, motivat, să se revină asupra măsurii dispuse.Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi art. 108^3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cercel şi Silvia Cercel în Dosarul nr. 17.070/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește