DECIZIE nr. 61 din 31 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58^1 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, precum şi a prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58^1 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi ale prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, excepţie invocată de Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar, în Dosarul nr. 2.205/305/2011 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.310D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că autonomia de decizie a autorităţilor administraţiei publice locale nu poate funcţiona în afara cadrului legal. Pe de altă parte, conţinutul normativ al textelor de lege criticate nu cuprinde nicio dispoziţie care să afecteze atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.205/305/2011, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58^1 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, excepţie invocată de Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei încheieri de carte funciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, potrivit textelor de lege criticate, cerinţa atestării, prin hotărâre a Guvernului, a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, necesară intabulării imobilelor respective, încalcă principiul constituţional al autonomiei locale şi constituie o imixtiune a Guvernului asupra dreptului de dispoziţie al unităţilor administrativ-teritoriale în ceea ce priveşte bunurile de interes local. Arată că, în speţă, printr-o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, s-a atestat trecerea unui teren intravilan din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a Municipiului Sfântu Gheorghe şi în administrarea Consiliului local, în temeiul art. 36 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. În opinia autorului excepţiei, respingerea, de către Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară, a cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit, deoarece nu a fost îndeplinită cerinţa atestării inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Municipiului Sfântu Gheorghe, prin hotărâre a Guvernului, este nelegală, deoarece dreptul de proprietate a fost dobândit prin efectul legii, act superior ca ierarhie juridică unei hotărâri a Guvernului.Judecătoria Sfântu Gheorghe apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, prin conţinutul lor normativ, textele de lege criticate nu afectează modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate publică, nici nu limitează atributele conferite de acest drept titularului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând că acestea se referă doar la bunurile ce alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, ceea ce nu este de natură a contraveni principiilor de bază privind administraţia publică locală, astfel cum este definită în art. 3 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Mai mult, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării. Se mai arată că atestarea, prin hotărâre a Guvernului, a apartenenţei bunurilor la domeniul public judeţean sau local nu reprezintă o imixtiune a Executivului în ceea ce priveşte dreptul de dispoziţie al autorităţilor administraţiei publice locale asupra bunurilor de interes local.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 58^1 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, introdus prin art. I pct. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 2 iulie 2010, precum şi ale art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 58^1 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996:"(2) În cazul imobilelor proprietatea publică a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, intabularea se realizează la cererea conducătorului instituţiei publice centrale sau locale, după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, certificate pentru conformitate.";– Art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică:"(1) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale se întocmeşte, după caz, de comisii special constituite, conduse de preşedinţii consiliilor judeţene, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti sau de primari.(2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se însuşesc, după caz, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale. … (3) Inventarele astfel însuşite se centralizează de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local." … În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 120 alin. (1) privind principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 21, cuprinse în cap. III – Dispoziţii finale din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, dispun asupra întocmirii inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, de către comisii special constituite, conduse de către preşedinţii consiliilor judeţene sau de către primari, precum şi asupra centralizării inventarelor astfel întocmite de către consiliul judeţean, respectiv de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, care se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local.Pe de altă parte, potrivit art. 58^1 alin. (1) teza întâi, cuprins în titlul III – Dispoziţii tranzitorii, sancţiuni şi dispoziţii finale din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, prima înregistrare a imobilelor în cadastru şi cartea funciară se realizează la cerere, în baza actelor de proprietate şi a unei documentaţii cadastrale, sau din oficiu. În cazul imobilelor aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit alin. (2) al art. 58^1, criticat în prezenta cauză, intabularea se realizează la cererea conducătorului instituţiei publice centrale sau locale, după caz, în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, a extraselor de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, certificate pentru conformitate.Prin urmare, coroborând cele două texte de lege, Curtea observă că în lipsa actelor de proprietate, pentru a fi îndeplinită cerinţa legalităţii înscrierii în cartea funciară a imobilelor aflate în proprietatea publică a unităţilor-administrativ-teritoriale, este necesară existenţa unui extras de pe inventarul centralizat al bunurilor respective, cuprins într-o hotărâre a Guvernului, ce atestă apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local.Astfel, în prezenta cauză, Curtea constată că necesitatea atestării inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Municipiului Sfântu Gheorghe, prin hotărâre a Guvernului, nu echivalează cu încălcarea principiului constituţional al autonomiei locale, atâta vreme cât nu se limitează niciun atribut al dreptului de proprietate publică al unităţii administrativ-teritoriale, ci doar se confirmă apartenenţa la domeniul public al acesteia a unui bun ce s-a aflat în proprietatea statului.De altfel, asupra semnificaţiei principiului constituţional al autonomiei locale, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, că acesta se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.Şi în prezenta cauză, Curtea constată că exercitarea autonomiei locale trebuie să se circumscrie principiului constituţional al respectării legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 cuprins în Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, potrivit cărora „Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice.”Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58^1 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi ale prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, excepţie invocată de Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar, în Dosarul nr. 2.205/305/2011 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește