DECIZIE nr. 61 din 31 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Cornel Victor Riza în Dosarul nr. 262/45/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales, cu împuternicire la dosar.Cauza se află în stare de judecată.Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 262/45/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.Excepţia a fost ridicată de Cornel Victor Riza cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală într-o cauză având ca obiect executarea unui mandat european de arestare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 13, 16, 21, 24 şi 128 din Constituţie. Autorul excepţiei arată că art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, prin faptul că prevede posibilitatea redactării mandatului european de arestare transmis spre executare autorităţilor române în una din limbile engleză şi franceză, încalcă prevederile constituţionale ale art. 13, potrivit cărora „în România, limba oficială este limba română”, precum şi dispoziţiile art. 128 alin. (1) din Constituţie, conform cărora „procedura judiciară se desfăşoară în limba română”. Consideră că, astfel, se instituie posibilitatea desfăşurării procedurii judiciare, cel puţin parţial, în altă limbă decât limba română, fără ca această situaţie să fie prevăzută cu titlu de excepţie de către art. 128 alin. (2) şi (4) din Constituţie.De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, prin utilizarea unei limbi străine în redactarea mandatului european de arestare, se creează un dezechilibru între persoanele solicitate care cunosc limba respectivă şi cele care nu o cunosc, fiind îngrădit accesul la justiţie al acestora din urmă. Autorul excepţiei invocă şi încălcarea dreptului la apărare, având în vedere imposibilitatea de a depista eventualele vicii de fond sau de formă ale documentului întocmit în limba străină. "Nici chiar în cazul în care documentul redactat în limba engleză sau franceză este tradus de către un traducător autorizat în limba română, posibilitatea de a verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor de fond şi de formă nu este satisfăcătoare, având în vedere că, prin traducere, foarte multe cuvinte sau expresii îşi pierd din înţelesul avut în limba în care documentul a fost redactat."Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la critica prevederilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în raport cu dispoziţiile art. 13 şi ale art. 128 din Constituţie, Avocatul Poporului face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 443/2007. De asemenea, consideră că nici celelalte prevederi constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu sunt încălcate de textul de lege criticat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 79 alin. (4), cu titlul "Conţinutul mandatului european de arestare", din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, care au următorul conţinut: „(4) Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităţilor române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză şi franceză.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 13 privind "Limba oficială", ale art. 16 referitoare la "Egalitatea în drepturi", ale art. 21 cu privire la "Accesul liber la justiţie", ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apărare", precum şi ale art. 128 privind "Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 443 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2007, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile constituţionale ale art. 13 şi ale art. 128 nu sunt afectate de textul de lege criticat şi, de asemenea, modalitatea de reglementare nu ştirbeşte preeminenţa dreptului internaţional, recunoscut în materie chiar de Constituţia României în art. 148 alin. (2). Au fost avute în vedere, în acest sens, prevederile art. 8 pct. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, potrivit cărora: „Mandatul de arestare european trebuie tradus în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale Statului Membru executor. Orice Stat Membru poate specifică, la adoptarea prezentei Decizii-cadru sau la o dată ulterioară, într-o declaraţie depusă la Secretariatul General al Consiliului, că va accepta o traducere în una sau mai multe alte limbi oficiale ale Instituţiilor Comunităţilor Europene.” În baza prevederilor art. 189 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile referitoare la mandatul european de arestare au intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, respectiv la data de 1 ianuarie 2007.Prin decizia menţionată, Curtea a mai reţinut că art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 vizează nu procedura propriu-zisă de soluţionare a cauzei ce priveşte punerea în executare a mandatului, ci o etapă preliminară referitoare la corespondenţa între state, în concret modalitatea de transmitere către autoritatea română a mandatului european. De asemenea, această cerere se aduce la îndeplinire, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, în acord cu prevederile din Codul de procedură penală, care, în art. 128 alin. 2, instituie obligativitatea instanţei de a folosi interpret atunci când sunt prezentate înscrisuri redactate într-o altă limbă.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele deciziei menţionate, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 în raport cu dispoziţiile art. 13 şi ale art. 128 din Constituţie, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele arătate anterior, dispoziţiile art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 sunt în concordanţă şi cu prevederile constituţionale ale art. 24 privind garantarea dreptului la apărare.De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă nici dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, având în vedere că legiuitorul nu îngrădeşte dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime şi de a se prevala, în tot cursul procesului penal, de toate garanţiile care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu instituie discriminări pe considerente arbitrare şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Cornel Victor Riza în Dosarul nr. 262/45/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește