DECIZIE nr. 609 din 21 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luc Dial” – S.R.L. din Reşiţa în Dosarul nr. 2.012/CA/2006 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.012/CA/2006, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luc Dial” – S.R.L. din Reşiţa într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de anulare în parte a unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Reşiţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiile constituţionale privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie pentru că prevăd vânzarea spaţiilor comerciale şi prin licitaţie publică, iar nu numai prin negociere directă. Totodată, se arată că textele legale criticate au în vedere numai spaţiile existente la data intrării în vigoare a legii, iar nu şi cele care ulterior vor intra în proprietatea privată a statului.În opinia autorului excepţiei este încălcat şi accesul liber la justiţie, întrucât se creează posibilitatea exclusivă a prefectului de a se adresa justiţiei, iar nu şi pentru persoana interesată, cea care are în folosinţă spaţiul respectiv.Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece vânzarea prin licitaţie publică este mai avantajoasă decât cea prin negociere directă, iar atribuţiile conferite prefectului nu sunt de natură să împiedice accesul liber la justiţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 5 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 nu încalcă accesul liber la justiţie al persoanei vătămate, aceasta având posibilitatea de a se adresa instanţelor de contencios administrativ. Cu privire la art. 17 alin. (2) din lege, apreciază că acest text nu încalcă art. 16 din Constituţie prin reglementarea vânzării prin licitaţie publică cu strigare, persoanele supuse acestei proceduri nefiind în aceeaşi situaţie juridică cu cele cărora spaţiile comerciale le sunt vândute prin negociere directă.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, apreciind că textele legale criticate sunt conforme cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, care au următorul cuprins:– Art. 5 – "(3) Prefecţii vor veghea ca hotărârea prevăzută la alin. (1) să cuprindă toate spaţiile comerciale sau de prestări de servicii care cad sub incidenţa prezentei legi. În acest scop hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene vor fi comunicate prefecţilor în termen de cel mult 3 zile de la adoptare şi vor fi afişate la sediul primăriei, respectiv al consiliului judeţean. Prefectul va cere completarea sau modificarea listei, dacă este cazul, iar în situaţia în care se refuză solicitarea prefectului, acesta se va putea adresa instanţei de contencios administrativ. Sesizarea şi judecata se fac în procedură de urgenţă. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă; [à'61].";– Art. 17 – "(2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spaţiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitaţie publică cu strigare, în condiţiile prezentei legi."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul oricărei persoane de acces liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 550/2002, în conformitate cu atribuţiile constituţionale şi legale ale prefecţilor de a asigura respectarea legalităţii, prevăd sarcina acestora de a veghea ca în hotărârile comisiilor locale să fie cuprinse toate spaţiile comerciale şi de prestări de servicii ce cad sub incidenţa legii, putând cere modificarea sau completarea hotărârilor respective, iar în caz de refuz, având posibilitatea să se adreseze instanţei de contencios administrativ. Curtea reţine că această reglementare nu exclude şi nici nu limitează posibilitatea oricăror altor persoane vătămate în drepturile sau în interesele lor legitime prin hotărârile consiliilor locale de a se adresa instanţei de contencios administrativ, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 52 din Constituţie şi de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, drept pe care autorul excepţiei, de altfel, l-a şi exercitat în prezenta cauză.Alin. (2) al art. 17, criticat prin excepţia de neconstituţionalitate, prevede vânzarea spaţiilor prin licitaţie publică cu strigare numai în situaţia în care nu s-a depus solicitare de cumpărare în termenul stabilit de alin. (1) al aceluiaşi articol. Curtea reţine că este dreptul statului să hotărască în privinţa modului de vânzare a bunurilor din proprietatea sa privată. Dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate nu conţin măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privinţa unor categorii de persoane aflate în situaţii identice, mai ales având în vedere că persoanele supuse procedurii vânzării prin licitaţie publică cu strigare nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu cele cărora spaţiile comerciale le sunt vândute prin negociere directă, acestea din urmă fiind comercianţi, respectiv prestatori de servicii persoane fizice sau juridice, care folosesc spaţiile comerciale în cauză în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002. În consecinţă, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luc Dial” – S.R.L. din Reşiţa în Dosarul nr. 2.012/CA/2006 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește