DECIZIE nr. 608 din 21 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ion Iorgulescu în Dosarul nr. 45.328/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde Regia Autonomă de Transport Bucureşti, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Regiei Autonome de Transport Bucureşti solicită respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 45.328/3/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ion Iorgulescu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unei prevederi dintr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, prevăzând că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti, se soluţionează de instanţa de contencios administrativ, iar nu de instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia, sunt neconstituţionale pentru că derogă în mod nejustificat de la normele Codului de procedură civilă, determină scindarea nejustificată a procesului şi tergiversarea soluţionării acestuia.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât tribunalul, ca instanţă de contencios administrativ, nu este o instanţă extraordinară, ci specializată într-o materie, în faţa căreia părţile beneficiază de deplină egalitate şi de toate drepturile şi garanţiile procedurale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanţa de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. … (3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare şi se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin publicitate. … (4) În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 125 alin. (2) privind numirea, promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor, art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la tratatele internaţionale, cu raportare la art. 6 paragraful 1 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la judecarea cauzei sale de o instanţă instituită prin lege, independentă şi imparţială, în cadrul unui proces echitabil, soluţionat într-un timp rezonabil, precum şi interdicţia distrugerii drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei consideră că, potrivit art. 4 din lege, se prelungeşte durata de soluţionare a litigiului pe fond, datorită suspendării judecării acestuia până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate de instanţa de contencios administrativ, ceea ce încalcă textele constituţionale şi convenţionale invocate.Raportat la critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat stabileşte competenţa şi procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Fiind constituite instanţe specializate pentru judecarea acţiunilor privind nelegalitatea, netemeinicia ori caracterul abuziv ale actelor autorităţilor publice, este firesc ca soluţionarea tuturor cererilor având asemenea obiect, indiferent dacă au fost formulate direct sau pe cale incidentală, să fie dată în competenţa acestor instanţe.Curtea constată că realizarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil este asigurată de dispoziţiile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acest text legal impune termene extrem de scurte pentru judecarea cu celeritate a excepţiei de nelegalitate. Astfel, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedură de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, iar hotărârea este supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunţare şi se judecă în trei zile de la înregistrare.În sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 219 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, şi nr. 377 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 25 mai 2006, decizii ale căror soluţii şi considerente rămân valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ion Iorgulescu în Dosarul nr. 45.328/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește