DECIZIE nr. 608 din 15 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maxcolor” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 35/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 35/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maxcolor” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare a unui contract de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate permit anularea operaţiunilor comerciale în care "prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită", fără a defini sau exemplifica ce se înţelege prin această sintagmă, aşa încât garantarea dreptului de proprietate, care are valoare de principiu constituţional, "este condiţionată de aprecierile pur subiective ale judecătorilor". Consideră că se încalcă astfel dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că scopul urmărit prin textul de lege criticat este protejarea intereselor celorlalţi creditori care "sunt prejudiciaţi prin […] aceste transferuri şi care nu s-ar mai putea îndestula pentru creanţa lor".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins: „(1) Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: […]b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii." … Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului în condiţiile şi limitele stabilite prin lege, în mod egal, indiferent de proprietar, precum şi cu cele ale art. 135 alin. (1) referitor la economia României.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. De altfel, prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate anterior republicării legii, când acestea erau cuprinse în fostul art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995.Astfel, prin Decizia nr. 390 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 12 februarie 2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate a cărei motivare se întemeia pe încălcarea aceloraşi texte din Constituţie, ca şi în cauza de faţă, Curtea a reţinut că anularea actului juridic constatat a fi fost încheiat în mod fraudulos şi restituirea de către terţul dobânditor a bunurilor care au constituit obiectul actului juridic anulat ori a contravalorii acestora nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind protecţia proprietăţii private şi interdicţia confiscării acesteia, ci au ca scop restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului juridic fraudulos, iar aceasta nu contravine principiilor economiei de piaţă, consacrate de art. 135 din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maxcolor” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 35/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește