DECIZIE nr. 606 din 19 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Energy Group” – S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj – Judecătorul-sindic.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007, Tribunalul Comercial Cluj – Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Energy Group” – S.R.L. din Dej cu prilejul soluţionării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei îndreptate împotriva sa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că posibilitatea pe care textul de lege criticat o asigură debitorului de a-şi contesta starea de insolvenţă nu constituie un mijloc procedural eficient pentru apărarea proprietăţii sale, de asigurare a liberului acces la justiţie şi a egalităţii în faţa legii, în situaţia în care un creditor de rea-credinţă a introdus în mod abuziv o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Astfel, consideră că dreptul de a contesta starea de insolvenţă nu este clar definit de textul de lege ca mijloc de acţiune în justiţie, iar similitudinea sa cu posibilitatea recunoaşterii stării de insolvenţă determină confuzii. Faţă de existenţa prezumţiei de insolvenţă a debitorului, de care beneficiază creditorul, dreptul de a contesta această stare se exercită în condiţiile unei inegalităţi între părţile procesului. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 85/2006, prin faptul că nu instituie obligativitatea cauţiunii şi nu prevăd o taxă de timbru, creează discriminări între creditori şi debitori, întrucât aceştia din urmă, în cazul în care nu au solicitat depunerea acestei cauţiuni, nu mai au posibilitatea de a se dezdăuna pentru prejudiciile provocate prin promovarea abuzivă a cererii. Pentru aceleaşi motive, creditorii pot prefera procedura insolvenţei acţiunilor de drept comun. În sfârşit, consideră că interdicţia pentru debitor de a mai solicita reorganizarea în cazul în care a fost respinsă contestaţia cu privire la începerea procedurii insolvenţei aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la libera iniţiativă şi concurenţă, precum şi accesului liber la justiţie.Tribunalul Comercial Cluj – Judecătorul-sindic apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere că specificul procedurii insolvenţei impune reguli de procedură speciale, derogatorii de la normele dreptului comun, dar care corespund exigenţelor constituţionale. Prin instituţia contestaţiei, pusă la îndemâna debitorului, acesta poate răsturna prezumţia simplă de insolvenţă, iar sancţiunea de interzicere a dreptului de a mai propune reorganizarea judiciară intervine numai în cazul folosirii cu rea-credinţă a contestaţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că acestea se aplică fără nicio discriminare faţă de toate persoanele aflate în ipoteza normei juridice, nu îngrădesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil şi nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de proprietate. Din contră, consideră că art. 33 din Legea nr. 85/2006 garantează respectarea obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dispoziţii potrivit cărora: „(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului.(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. … (3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă. … (4) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2). … (5) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. … (6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate. … (7) Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61." … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 referitor la economia României.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că procedura insolvenţei reprezintă o procedură specială, cu reguli derogatorii de la normele dreptului comun, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţia exclusivă a legiuitorului.Textul de lege criticat prevede dreptul debitorului, faţă de care s-a promovat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, de a recunoaşte sau, din contră, de a contesta starea sa de insolvenţă.Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege creează inechităţi, încalcă accesul liber la justiţie şi aduc atingere dreptului de proprietate. Astfel, susţine că art. 33 din Legea nr. 85/2006 este neclar şi insuficient în ceea ce priveşte reglementarea dreptului debitorului de a contesta starea de insolvenţă, putându-se crea confuzii cu procedura recunoaşterii stării de insolvenţă. De asemenea, consideră că existenţa prezumţiei de insolvenţă îl plasează pe debitor într-o poziţie defavorabilă faţă de creditor pe parcursul soluţionării contestaţiei.Curtea consideră că aceste argumente nu pot fi reţinute, întrucât evidenţa caracterului diferit al procedurii de urmat şi a efectelor juridice ce sunt proprii contestaţiei sau recunoaşterii stării de insolvenţă reiese din însuşi textul de lege pus în discuţie. Astfel, dacă în cazul contestaţiei debitorul exercită dreptul său de a demonstra inexistenţa stării de insolvenţă utilizând toate mijloacele procedurale specifice unui proces echitabil, în cazul recunoaşterii stării de insolvenţă, din contră, debitorul renunţă ab initio la exerciţiul acestui drept, acceptând deschiderea procedurii. Faptul că legea nu se referă expres la "dreptul la acţiune" al debitorului, aşa cum ar dori autorul excepţiei, nu este de natură a-l opri pe acesta să dispună şi să se bucure de toate drepturile şi garanţiile specifice unui proces echitabil cu prilejul soluţionării contestaţiei. Prin urmare, debitorul va putea răsturna prezumţia simplă de insolvenţă, dovedind prin orice mijloace legale de probă că nu este în stare de insolvenţă şi că nu şi-a achitat datoria pretinsă pentru că aceasta nu există în realitate ori din alte motive neimputabile.În continuare, Curtea constată că nu pot fi reţinute nici argumentele autorului excepţiei, potrivit cărora art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 ar aduce atingere dreptului de proprietate al debitorului, atât timp cât acest text de lege pune la dispoziţia debitorului dreptul de a solicita sau nu depunerea unei cauţiuni de către creditor, aşa încât să poată acoperi eventualele pagube cauzate de o acţiune abuzivă îndreptată împotriva sa. Faptul că debitorul nu a înţeles să-şi exercite acest drept, pierzând posibilitatea de a-şi acoperi eventualele prejudicii, nu afectează constituţionalitatea textului de lege criticat.În ceea ce priveşte critica referitoare la diferenţierea mijloacelor procedurale puse la dispoziţia creditorului, pe de o parte, respectiv la dispoziţia debitorului, pe de altă parte, Curtea constată că această diferenţiere este rezonabilă, determinată şi justificată de situaţia deosebită în care se află cele două părţi, neînsemnând nici privilegii, şi nici discriminări.În sfârşit, Curtea consideră că nu pot fi reţinute nici argumentele autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006. În acest sens, reţine că acest text de lege răspunde necesităţii de a se asigura celeritatea procedurii insolvenţei. Or, din faptul că debitorul, care cunoaşte situaţia sa, contestă în mod neîntemeiat starea de insolvenţă, se poate deduce intenţia acestuia de a tergiversa procedura, periclitând astfel drepturile creditorilor. Prin urmare, debitorului nu i se refuză reorganizarea, care va putea fi solicitată de administratorul judiciar în cazul în care o va considera oportună, ci se urmăreşte ca exercitarea dreptului debitorului de a cere reorganizarea să nu aducă atingere drepturilor creditorilor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Energy Group” – S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj – Judecătorul-sindic.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește