DECIZIE nr. 605 din 6 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi ale Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Costel Nănăuc în Dosarul nr. 4.435/303/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.435/303/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 46/2006, excepţie ridicată de Costel Nănăuc în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, potrivit normelor constituţionale invocate, infracţiunile şi pedepsele se stabilesc de Parlament prin lege organică, iar art. 141 din Codul penal prevede că sunt norme penale doar dispoziţiile din legi şi decrete. Dispoziţiile criticate sunt, prin urmare, neconstituţionale, deoarece reglementează, pe calea ordonanţei de urgenţă, o infracţiune. În opinia autorului excepţiei este exclusă adoptarea de ordonanţe de urgenţă în domeniul legii organice, iar legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este, la rândul său, neconstituţională.Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, acesta îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi ale Legii „nr. 46/2006”. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare, precum şi a concluziilor scrise depuse de autor în dosarul instanţei de judecată, în care se menţionează expres, cu privire la legea criticată, că aceasta este „de aprobare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002„, rezultă că obiect al excepţiei îl constituie art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, astfel încât cu privire la aceste texte, respectiv act normativ, Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie.Textele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 criticate au următorul cuprins:– art. 86: "(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.(2) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. … (3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancţionează şi persoana care încredinţează cu ştiinţă un autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2) sau unei persoane care suferă de o boală psihică ori se află sub influenţa alcoolului sau a unor produse ori substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora."; … – art. 87: "(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai şi care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. … (3) Substanţele sau produsele stupefiante, precum şi medicamentele cu efecte similare acestora se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii Publice, iar lista acestora se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. … (4) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani. … (5) Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani." … În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se stabilesc prin lege organică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost examinate de Curtea Constituţională în raport cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005 prin care Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa constantă în materie, a statuat că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă.Pentru aceste motive, este neîntemeiată critica dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cât şi a legii de aprobare a aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, în sensul că normele imperative ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie ar exclude reglementarea, pe calea ordonanţei de urgenţă, a infracţiunilor. Totodată, cu privire la critica dispoziţiilor Legii nr. 49/2006, se constată că adoptarea acestei legi s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (5) teza finală din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)”, acest din urmă text constituţional stabilind că „legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere”.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Costel Nănăuc în Dosarul nr. 4.435/303/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește