DECIZIE nr. 605 din 19 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin expert pentru probleme juridice.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 din Constituţie. Consideră că exceptarea de la beneficiul indemnizaţiei lunare a persoanelor cu handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate nu se justifică obiectiv.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, arătând că dispoziţiile art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 sunt conforme principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Cu adresa nr. 2.905 din 30 martie 2007, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată ca urmare a unei sesizări făcute de un grup de deţinuţi de la Penitenciarul cu regim de maximă siguranţă Botoşani.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, următoarele:Dispoziţia legală criticată exceptează de la beneficiul indemnizaţiei lunare şi al bugetului personal complementar lunar persoanele cu handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei. Temeiul exceptării de la beneficiul prestaţiilor prevăzute la alin. (4) al art. 57 din Legea nr. 448/2006 îl constituie faptul că toate cheltuielile de întreţinere ale persoanelor la care se referă textul sunt suportate de stat. Avocatul Poporului precizează, însă, că pe perioada reţinerii, arestării sau a detenţiei, statul nu asigură persoanelor cu handicap acoperirea tuturor cheltuielilor de întreţinere. Astfel, de exemplu, aceste persoane trebuie să suporte personal cheltuielile pentru exercitarea dreptului la convorbiri telefonice.Din cauza neacordării beneficiului indemnizaţiei lunare nu se poate facilita persoanelor reţinute, arestate ori aflate în executarea unei pedepse privative de libertate egalitatea de şanse, asigurarea unei vieţi autonome şi nici favorizarea incluziunii sociale sub aspectul protecţiei sociale, mobilităţii, securităţii şi justiţiei, ceea ce reprezintă unul din principalele scopuri declarate de Legea nr. 448/2006, ca o îmbunătăţire faţă de reglementarea legală anterioară, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999. Reglementarea legală anterioară nu excludea de la beneficiul indemnizaţiei lunare persoanele cu handicap aflate în executarea unei pedepse privative de libertate.În opinia Avocatului Poporului, dispoziţia legală criticată, instituind un tratament juridic egal pentru persoanele aflate în situaţii diferite, are caracter discriminatoriu în dublu sens. În primul rând, persoanele cu handicap deţinute sunt discriminate în raport cu persoanele cu handicap aflate în centre rezidenţiale sau în îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist, pentru care, deşi nu beneficiază de indemnizaţie lunară şi de buget complementar lunar, statul suportă integral cheltuielile acestora. Astfel, pentru aceste două categorii de persoane nu se asigură în mod egal protecţie specială din partea statului. În al doilea rând, persoanele cu handicap private de libertate sunt discriminate în raport cu deţinuţii apţi de muncă, aceştia din urmă putând realiza venituri în urma muncii prestate, din care pot acoperi cheltuielile nesuportate de stat.Pentru aceste motive, Avocatul Poporului consideră că dispoziţia legală criticată încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi cele ale art. 50 din Legea fundamentală, care instituie dreptul persoanelor cu handicap la protecţie specială, indiferent dacă acestea sunt private de libertate.În conformitate cu prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, arată că nu este încălcat principiul egalităţii în drepturi, deoarece exceptarea de la dreptul de a beneficia de indemnizaţie lunară se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând sesizarea Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2007.Textul de lege supus controlului de constituţionalitate are următorul conţinut:– Art. 57. – "[…](4) Adultul cu handicap beneficiază, în condiţiile prezentei legi, de următoarele prestaţii sociale: […] … (6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4): … […]b) persoanele cu handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei; […]". … Autorul excepţiei consideră că textul legal încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, fiind contrar, totodată, şi art. 50 din Legea fundamentală, care instituie dreptul persoanelor cu handicap la protecţie specială.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:Dispoziţia legală criticată exceptează de la beneficiul indemnizaţiei lunare şi al bugetului personal complementar lunar persoanele cu handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei.Din analiza acestor prevederi, Curtea reţine că reglementarea unui regim juridic diferenţiat al drepturilor persoanelor cu handicap în funcţie de conduita acestora nu contravine art. 50 din Constituţie, care prevede că persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială, statul trebuind să asigure realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament al handicapului, în vederea participării efective a acestor persoane în viaţa comunităţii. Norma constituţională nu distinge între diversele categorii de persoane cu handicap care se pot afla în situaţii obiectiv diferite. Astfel, diferenţierea şi stabilirea unor tratamente juridice rezonabil diferite pot fi făcute prin lege. Or, reglementările criticate stabilesc tocmai conţinutul protecţiei speciale şi condiţiile concrete în care statul îşi îndeplineşte obligaţiile în acest domeniu, fără să încalce dispoziţiile art. 16 din Constituţie.Exceptarea, prin prevederile legale criticate, de la beneficiul anumitor drepturi, a persoanelor cu handicap aflate în executarea unei pedepse privative de libertate nu determină o inegalitate în raport cu categoria persoanelor cu handicap instituţionalizate. Cele două categorii de persoane se află în situaţii diferite, care au la bază inclusiv natura şi cuantificarea cheltuielilor pe care nu le acoperă statul pentru deţinuţii cu handicap, precum şi faptul că aceste persoane sunt private de libertate în vederea executării unor sancţiuni aplicate pentru încălcarea legii penale.De asemenea, Curtea nu poate reţine critica referitoare la existenţa unei discriminări a persoanelor cu handicap aflate în executarea unei pedepse privative de libertate, faţă de deţinuţii fără handicap, apţi de muncă, întrucât comparaţia dintre cele două categorii de persoane nu are niciun temei raţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește