DECIZIE nr. 605 din 15 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Aurel Silaghi, Ramona Rovenţa şi de Doiniţa Moşincat, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în Dosarul nr. 603/2005 al Tribunalului Satu Mare, care formează obiectul Dosarului nr. 439D/2005 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 440D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Adriana Aurelia Chiriac şi alţii în Dosarul nr. 357/2005 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 440D/2005 la Dosarul nr. 439D/2005, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, arătând în acest sens că asupra prevederilor legale criticate Curtea s-a mai pronunţat şi în alte cauze.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 10 mai 2005, pronunţate în dosarele nr. 603/2005 şi nr. 357/2005, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, precum şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002. Excepţiile au fost ridicate de Aurel Silaghi, Ramona Rovenţa, Doiniţa Moşincat, Adriana Aurelia Chiriac şi alţii în cadrul unor cauze având ca obiect judecarea acţiunii formulate de aceştia pentru plata primei de concediu legal de odihnă pe anii 2001, 2002, 2003 şi 2004.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, identice în ambele dosare, autorii acestora arată că dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 au suspendat aplicarea art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 până la data de 1 ianuarie 2002, iar apoi, prin art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, termenele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 au fost prelungite până la 31 decembrie 2002. Ulterior, prin art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 347/2003, au fost abrogate dispoziţiile Legii nr. 50/1996, referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, fără a mai prevedea dreptul la prima de concediu.Autorii excepţiei consideră că dreptul fundamental prevăzut de art. 38 din Constituţie (devenit art. 41 după revizuirea şi republicarea Constituţiei) nu putea fi desfiinţat, ci cel mult restrâns conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 49 alin. (1) şi (2) [devenit art. 53 alin. (1) şi (2) după revizuirea şi republicarea Constituţiei].Tribunalul Satu Mare, formulându-şi opinia, apreciază în ambele dosare, referitor la admisibilitatea excepţiei, că art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 a abrogat toate dispoziţiile referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora, însă art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 sunt în vigoare, fapt ce atrage competenţa Curţii Constituţionale.Formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, instanţa consideră că aceasta este întemeiată. Se arată, în acest sens, că dispoziţiile criticate încalcă art. 38 alin. (2) [devenit art. 41 alin. (2)] şi art. 53 din Constituţie.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctele sale de vedere formulate în cele două dosare, având un conţinut identic, consideră că dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 sunt neconstituţionale, întrucât dispun „suspendarea unui drept constituţional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituţie”, ceea ce „echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, în speţă, dreptul fundamental la concediul de odihnă plătit, fără a fi incidentă în acest caz vreuna din situaţiile de excepţie prevăzute de art. 53 din Constituţie, care să permită o asemenea restrângere”.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, consideră că aceasta este neîntemeiată.Avocatul Poporului, în punctele de vedere comunicate în cele două dosare, consideră că prevederile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 sunt constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, Avocatul Poporului apreciază că aceasta este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, ce formează obiectul celor două dosare conexate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat şi cu care Curtea a fost sesizată, îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, şi cele ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003.Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale, asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe, au următorul cuprins:– Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001: „De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.”– Art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002: „Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.”În susţinerea excepţiei, autorii acesteia invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi.Autorii excepţiei susţin, în esenţă, că "actele normative care au suspendat iniţial şi apoi au abrogat dispoziţiile referitoare la prima de concediu sunt neconstituţionale pentru că ating însăşi existenţa dreptului, desfiinţându-l."Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 18 martie 2005, de exemplu, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, reţinând că „textele de lege prin care s-a dispus suspendarea acordării primei pentru concediul de odihnă au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevăzută pentru aplicare. Astfel, dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002.” În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 56 din 1 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 25 martie 2005, precum şi prin Decizia nr. 278 din 26 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 septembrie 2005.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că „premisele de la care pleacă autorii excepţiei sunt greşite. Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementării lor. În consecinţă, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înţeles ca prin prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 să abroge toate dispoziţiile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, astfel că prevederile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane.” (Decizia nr. 37/2005.)În consecinţă, Curtea Constituţională reţine că atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate prin deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, care formează obiectul Dosarului nr. 439D/2005 al Curţii Constituţionale, excepţie ridicată în Dosarul nr. 603/2005 al Tribunalului Satu Mare de către Aurel Silaghi, director executiv adjunct, Ramona Rovenţa, analist programator, şi Doiniţa Moşincat, contabil, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu au relevanţă în soluţionarea cauzei. Art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 se referă la abrogarea art. 1^1, precum şi a celorlalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, iar autorii excepţiei nu se încadrează în aceste categorii de personal.În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, ridicată în dosarul menţionat, este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, text care condiţionează admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate de existenţa unei legături între dispoziţia legală criticată şi soluţionarea cauzei deduse judecăţii.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, precum şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Aurel Silaghi, Ramona Rovenţa, Doiniţa Moşincat, Adriana Aurelia Chiriac şi alţii în dosarele nr. 603/2005 şi nr. 357/2005 ale Tribunalului Satu Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. ION VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește