DECIZIE nr. 604 din 15 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Retrom" – S.A. Paşcani în Dosarul nr. 2.777/2004 al Judecătoriei Focşani.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.777/2004, Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Retrom" – S.A. Paşcani.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dreptul la actualizarea unei creanţe stabilite printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu este un drept accesoriu dreptului de creanţă, tot astfel cum este şi dreptul la dobânzi şi penalităţi. Consecinţa este aceea că dreptul la acţiune în realizarea dreptului accesoriu la actualizare este supus prescripţiei extinctive.În opinia sa, o creanţă nu se poate actualiza decât prin actul unei instanţe de judecată şi nu printr-o operaţiune tehnico-administrativă efectuată de un executor judecătoresc. Faptul că împotriva actualizării efectuate de către executorul judecătoresc este deschisă calea contestaţiei la executare este lipsit de relevanţă, atâta timp cât neconstituţionalitatea textului de lege criticat constă în aceea că executorul respectiv are o competenţă ce încalcă, în mod evident, atribuţiile puterii judecătoreşti.Instanţa de judecată apreciază că prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât executorul judecătoresc, stabilind obligaţia de plată, actualizată în lipsa unor dispoziţii din titlul executoriu, realizează un act de justiţie. Astfel, el se substituie magistratului care este singurul abilitat să înfăptuiască justiţia. De asemenea, arată că acest text contravine şi principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare, deoarece creditorul se situează pe o poziţie privilegiată faţă de debitor, atâta timp cât este scutit de a mai obţine o hotărâre judecătorească pentru actualizarea creanţei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introdus prin pct. 31 al articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.Textul constituţional încălcat este cel al art. 126 alin. (1), referitor la instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 a fost abrogată expres prin art. IV din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Legea nr. 219/2005 preia, în esenţă, în art. I pct. 64, prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001, acestea având următorul conţinut: „Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.”Întrucât noua redactare a textului consacră soluţia legislativă anterioară, criticată de autorul excepţiei, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii sale.Curtea reţine că textul de lege criticat nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională, de competenţa organului de executare. În cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnică, care nu este supusă regulilor procesului civil. Aşadar, nu se poate susţine că textul de lege criticat aduce atingere art. 126 alin. (1) din Constituţie.De altfel, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor legale criticate raportate la art. 126 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 79 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, Decizia nr. 265 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 29 iulie 2003, şi prin Decizia nr. 323 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 10 noiembrie 2003.Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Retrom" – S.A. Paşcani în Dosarul nr. 2.777/2004 al Judecătoriei Focşani.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește