DECIZIE nr. 603 din 6 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Ionuţ Dumitru în Dosarul nr. 2.472/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.472/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Ionuţ Dumitru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că:– dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 creează o inegalitate între cetăţeni, deoarece prevăd consecinţe diferite ale sancţiunii aplicate după cum a fost dată – verbal sau în scris, şi nu precizează în ce condiţii se aplică avertismentul verbal şi cel scris;– dispoziţiile art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 determină scindarea nejustificată a procesului şi tergiversarea soluţionării acestuia, întrucât pun în sarcina organului constatator şi implicit a instanţei de judecată obligaţia de a verifica antecedentele contravenţionale ale petentului, fără a condiţiona această cerinţă de un termen, ceea ce încalcă securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice şi a efectelor actelor administrative;– art. 5 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi art. 96 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 împiedică accesul liber la justiţie deoarece nu prevăd reguli de procedură clare cu privire la condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile procesuale. În plus, acestea fac iluzoriu dreptul la apărare al contravenientului, „având în vedere că mijloacele sale de apărare pot fi diferite în funcţie de asprimea sancţiunii ce i-a fost aplicată;”;– art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dreptul la apărare şi dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei, deoarece „obligă instanţa să soluţioneze cauza grabnic, fără a-i da posibilitatea de a analiza temeinic situaţiile de fapt deduse judecăţii, măsurile instanţei, întemeindu-se mai degrabă pe aparenţe de drept decât pe un probatoriu care să lămurească situaţia de fapt;”;– în ceea ce priveşte art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se arată că, prin instituirea prezumţiei relative de adevăr şi legalitate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, se încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul de acces la justiţie şi la un proces echitabil, menţionându-se în acest sens hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează sancţiunile contravenţionale, cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, modul de aplicare a sancţiunii contravenţionale, trimiterea plângerii contravenţionale către instanţa de judecată şi soluţionarea plângerii contravenţionale, precum şi prevederile art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.”În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 – Universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 23 – Libertatea individuală, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 124 – Înfăptuirea justiţiei şi art. 126 – Instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, în repetate rânduri, asupra constituţionalităţii aceloraşi dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate fie separat, fie împreună cu alte texte din acelaşi act normativ, în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Decizia nr. 259 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, şi Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate invocată.Tot astfel, dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, în acest sens fiind, de exemplu, deciziile nr. 707 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 11 iulie 2008, şi nr. 796 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea.De altfel, în prezenta cauză autorul excepţiei invocă, în parte, omisiuni de reglementare, ca, de exemplu, faptul că nu sunt prevăzute reguli de procedură cu privire la termenele în care justiţiabilii îşi pot realiza drepturile procesuale, respectiv în care se poate exercita obligaţia de a verifica antecedentele contravenţionale ale petentului, sau faptul că legea nu precizează în ce condiţii se aplică avertismentul verbal şi cel scris. Astfel de critici nu intră însă în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Ionuţ Dumitru în Dosarul nr. 2.472/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește