DECIZIE nr. 601 din 21 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, excepţie ridicată de Sultana Ianuşi şi Iancu Caciauna în Dosarul nr. 289/CA/2005 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă unul dintre autorii excepţiei, Sultana Ianuşi, lipsind celălalt autor al excepţiei şi partea Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Sultana Ianuşi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 289/CA/2005, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România. Excepţia a fost ridicată de Sultana Ianuşi şi Iancu Caciauna într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unei decizii a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, prin care s-a respins cererea autorilor excepţiei de recunoaştere a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, ca tardiv introdusă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, „în partea referitoare la restrângerea exercitării acestui drept până la data de 31 decembrie 2003”, contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 53. În acest sens arată că textul de lege criticat „restrânge exercitarea unui drept la reparaţii […] prin instituirea unui termen limită, de decădere, pentru obţinerea despăgubirilor cuvenite”, aducând astfel atingere prevederilor art. 53 din Constituţie. Totodată, apreciază autorii excepţiei, „fixarea unui termen limită este un privilegiu pentru cei care au cunoscut existenţa legii reparatorii”, constituind însă o discriminare a celor care, necunoscând existenţa acestei legi, nu şi-au valorificat dreptul şi cărora, prin instituirea termenului respectiv, le este împiedicat accesul la justiţie.Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor art. 16 şi 21 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, "instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept, nu poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în aceeaşi situaţie", iar, pe de altă parte, termenele respective nu sunt de natură "să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind de a-l facilita prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. În acest sens arată, în esenţă, că "prevederile textului de lege criticat contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi" întrucât "condiţionează acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă de obligaţia de a introduce cererea în vederea acordării acesteia, într-un anumit termen, fapt ce creează o discriminare între persoane aflate în situaţii identice, fără ca aceasta să fie justificată în mod obiectiv şi rezonabil". De asemenea, se arată că "instituirea prin dispoziţiile legale indicate a obligaţiei de a introduce cererea în vederea acordării calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă într-un anumit termen este contrară dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie". Totodată, se mai consideră că textul de lege criticat aduce atingere şi "prevederilor constituţionale privind dreptul la un nivel de trai decent" întrucât "statul nu poate fi un simplu observator, ci un participant activ care trebuie să intervină pentru a asigura protecţia cetăţenilor săi şi respectarea drepturilor şi libertăţilor acestora".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Autorii excepţiei susţin că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 „în partea referitoare la restrângerea exercitării acestui drept până la data de 31 decembrie 2003”.Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie, îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001).Textul art. 5 alin. (1) a suferit, ulterior aprobării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 prin Legea nr. 568/2001, două modificări – prin care s-a prelungit termenul de depunere a cererilor, mai întâi prin Ordonanţa Guvernului nr. 64/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 31 august 2002), şi apoi prin Legea nr. 670/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 decembrie 2002), astfel că, în prezent, textul are următorul cuprins: „Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel târziu la 31 decembrie 2003.”Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 s-a mai pronunţat, prin deciziile nr. 466 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 31 octombrie 2005, şi nr. 248 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006. Cu aceste prilejuri, Curtea a examinat dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 faţă de prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Constituţie, reţinând următoarele: „Instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv îşi poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine principiului egalităţii în drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil acelaşi tratament juridic, fără privilegii şi fără discriminări.”De asemenea, Curtea a mai reţinut că "exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Neexercitarea dreptului în termenul stabilit de lege, datorită lipsei de diligenţă a titularului acestuia, nu poate fi considerată consecinţa îngrădirii liberului acces la justiţie al persoanelor care au pierdut posibilitatea valorificării dreptului."Pentru aceste considerente nu se poate reţine nici critica privind încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Totodată, Curtea observă că legiuitorul, având în vedere numărul mare al celor ce solicită acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi care, din diverse motive, nu au depus cereri pentru acordarea acestei calităţi la termenele succesive stabilite anterior, a acordat un nou termen de 6 luni pentru depunerea cererii. Astfel, potrivit art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 22 mai 2006, „Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, excepţie ridicată de Sultana Ianuşi şi Iancu Caciauna în Dosarul nr. 289/CA/2005 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește