DECIZIE nr. 60 din 31 martie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, invocată de Societatea Comercială „KAYAVONI EXIM” – S.R.L. în Dosarul nr. 6.675/1996 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24 martie 1998, în prezenta uneia dintre părţi şi în lipsa celorlalte, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 31 martie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 mai 1997, pronunţată în Dosarul nr. 6.675/1996, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, invocată de Societatea Comercială „KAYAVONI EXIM” – S.R.L.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, deoarece:– fixează în sarcina exportatorului, persoana juridică română, obligaţia repatrierii valutei în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, ceea ce constituie, în opinia autoarei excepţiei, şi o "imixtiune a legiuitorului român în activitatea contractuală";– în cazul neplatii de către partenerul extern a contravalorii mărfii, este sancţionat exportatorul român, întrucât nu a repatriat la termen valuta, deşi de esenta răspunderii contravenţionale este existenta culpei dovedite. Astfel se ajunge la situaţia în care, dacă nu se încasează valuta (fapta lipsită de culpabilitate în opinia autoarei excepţiei), patrimoniul persoanei juridice este diminuat prin aplicarea de amenzi.Din cuprinsul încheierii de sesizare a rezultat ca instanţa de judecată nu şi-a exprimat opinia în legătură cu excepţia invocată. De aceea, având în vedere prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, completand încheierea de sesizare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a opinat ca excepţia este neîntemeiată.În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia invocată nu este intemeiata, având în vedere faptul ca activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici se desfăşoară pe baza autonomiei lor juridice, iar art. 41 alin. (1) din Constituţie garantează dreptul de proprietate, conţinutul şi limitele acestui drept fiind stabilite prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia, fiind legal sesizată.Litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia priveşte contestarea unei amenzi aplicate potrivit dispoziţiilor pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, pentru nerepatrierea valutei rezultate din activitatea de comerţ exterior la termenele prevăzute la pct. 3 al aceluiaşi articol.În consecinţa, celelalte alineate ale pct. 3 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, asa încât, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, rezultă ca excepţia ridicată este pertinenta numai în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 1 al pct. 3 şi cele ale pct. 7 din art. IV al ordonanţei sus-menţionate.Alin. 1 al pct. 3 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 prevede că în cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate în funcţie de zona geografică a partenerului extern.Se susţine, de către autoarea excepţiei, ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile art. 41 din Constituţie, care reglementează dreptul de proprietate privată.Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, dreptul de proprietate este garantat, conţinutul şi limitele acestui drept fiind stabilite prin lege. Într-adevăr, activitatea de comerţ exterior se desfăşoară pe baza autonomiei juridice a agenţilor economici, însă aceasta activitate trebuie să fie în concordanta cu interesul naţional pentru a cărui apărare statul acţionează prin politica legislativă. În acest context a fost emisă Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, care îşi are temeiul în dispoziţiile din Constituţie cuprinse în titlul IV „Economia şi finanţele publice”, în special cele prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară; or, scopul reglementării cuprinse în art. IV al ordonanţei este consolidarea regimului valutar în vigoare şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare.Dispoziţiile atacate nu încalcă nici libertatea contractuală, asa cum susţine autoarea excepţiei. Într-o interpretare sistematica a art. 134 din Constituţie, aceasta prevedere urmează să fie aplicată în concordanta şi cu dispoziţiile alin. (1) privind economia de piaţa şi ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului, ceea ce presupune ca dispoziţiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, cum sunt cele de la alin. 1 al pct. 3 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, sunt conforme cu cerinţele economiei de piaţa, în stadiul actual de dezvoltare a societăţii româneşti, precum şi cu regulile necesare pentru asigurarea libertăţii comerţului în ansamblul general al economiei din ţara noastră.În ceea ce priveşte dispoziţiile pct. 7 al art. IV din ordonanţa, invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor art. 41 din Constituţie nu este concludenta, deoarece în speta obiectul litigiului îl constituie încălcarea termenului de repatriere a valutei, prevăzut la alin. 1 al pct. 3 din art. IV, având drept consecinţa săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de pct. 7 al art. IV din aceeaşi ordonanţa, de care se face vinovat agentul economic exportator, constatarea existenţei sau a inexistentei culpei ca element al răspunderii contravenţionale fiind de competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti.Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, definitivă prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, şi prin Decizia nr. 274 din 26 iunie 1997, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 4 februarie 1998, retinand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.Faţa de cele arătate, rezultă că nu sunt motive care să determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, invocată de Societatea Comercială „KAYAVONI EXIM” – S.R.L. în Dosarul nr. 6.675/1996 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie 1998.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește