DECIZIE nr. 60 din 30 martie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 4.332/1999 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate prin care s-a criticat acest text legal, considerând-o neîntemeiată. Se apreciază că nu exista motive pentru schimbarea practicii Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor criticate. În consecinţa, se solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 21 decembrie 1999 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 4.332/1999 al acelei instanţe.În motivarea excepţiei autorul considera ca dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, deoarece judecătorul trebuie să aprecieze probele prin raportarea acestora la lege şi nu la propriile convingeri, care pot fi contrare legii. Referindu-se la speta, autorul excepţiei afirma ca judecătorii, judecand după convingerea lor, l-au obligat la plata unor sume de bani pe care el nu le poate achită, fiind tânăr, somer şi fără posibilităţi materiale.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa arata ca aceasta este neîntemeiată. În art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală legiuitorul consacra, pe de o parte, principiul potrivit căruia probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar pe de altă parte, principiul liberei aprecieri a probelor. Aprecierea probelor este un proces complex, care implica elemente de ordin subiectiv pentru valorificarea aspectelor obiective rezultate din administrarea probelor. Aceste principii nu vin în contradictie cu art. 16 alin. (2) din Constituţie şi sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 125 alin. (3), conform cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". De altfel, precizează instanţa, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999. Prin aceasta decizie Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, considerând-o ca fiind neîntemeiată.În punctul de vedere al Guvernului se arata ca din modul cum a formulat excepţia reiese ca autorul acesteia considera ca fiind neconstitutionala partea a doua a textului art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, deoarece "judecătorul trebuie să aprecieze probele prin raportarea lor la lege şi nu la propriile convingeri, care pot fi contrare legii". Se mai arata ca alegerea sistemului de probaţiune este atributul exclusiv al legiuitorului, atribut consfintit de art. 125 alin. (3) din Constituţie. În acelaşi punct de vedere se menţionează, pe de o parte, ca în sistemul liberei aprecieri a probelor de către judecător acesta nu este "mai presus de lege", ci ca acţionează în conformitate cu dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Constituţie, care prevăd ca "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Pe de altă parte, examinarea probelor administrate, care, potrivit art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, sta la baza formării convingerii judecătorului în aprecierea probelor, implica şi verificarea respectării dispoziţiilor legale în administrarea probelor, aceasta examinare efectuandu-se în raport cu prevederile legale în materie şi nu în afară lor, după criterii arbitrare care l-ar face să fie "mai presus de lege". De aceea, aprecierea probelor de către judecător "potrivit convingerii lui" nu este o consecinţa a faptului ca el ar fi "mai presus de lege", ci a faptului ca el "este independent şi se supune numai legii". Totodată se arata ca, prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală. Faţa de cele arătate, Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate şi conducandu-se după constiinta lor."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 43 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie având un conţinut similar. Cu acel prilej s-a arătat, în esenta, ca:1. Prin dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt enunţate doua principii de drept procesual penal, şi anume principiul potrivit căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită şi principiul liberei aprecieri a probelor. În temeiul celui de-al doilea principiu, aprecierea fiecărei probe se face potrivit convingerii judecătorului ca rezultat al unui proces psihic necesar, indispensabil şi inevitabil, proces complex care implica elemente de ordin subiectiv pentru valorificarea exactă a realităţii obiective înfăţişate prin intermediul probelor. "Dacă aprecierea probelor ar avea loc numai în baza criteriilor prevăzute de lege, organul judiciar s-ar limita la constatarea existenţei probei şi la recunoaşterea forţei sale probante, prescrise de lege."2. Reglementarea sistemului probator, în materie penală, este atributul exclusiv al legiuitorului, stabilit prin dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, în conformitate cu care "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".3. Critica privitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", nu poate fi primită, deoarece din punct de vedere constituţional nu poate fi contestată posibilitatea organelor judiciare de a aprecia fiecare proba potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate.Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţa.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 4.332/1999 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 martie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește