DECIZIE nr. 60 din 26 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comtext” – S.A. din Constanta în Dosarul nr. 1.816/Com/2001 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, consacra egalitatea cetăţenilor în faţa legii, iar nu egalitatea persoanelor colective ori a persoanelor juridice. Totodată se arata ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât textul de lege nu face nici o discriminare între societăţile comerciale menţionate. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 8/1999, în sensul respingerii excepţiei, soluţie valabilă şi în prezenta cauza.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 iulie 2001 Tribunalul Constanta – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comtext” – S.A. Constanta în Dosarul nr. 1.816/Com/2001 al acelei instanţe, având ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpărare şi a unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, încheiat cu Societatea Comercială „Gemar Impex” – S.R.L. Constanta.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în principal, ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea egala a proprietăţii private, indiferent de titular, acest ultim text urmând a fi interpretat şi aplicat în concordanta cu prevederile art. 1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În dezvoltarea motivarii excepţiei autorul acesteia, invocand şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, susţine ca "impunerea unui tratament egal pentru situaţiile diferite în care se afla cetăţenii acţionari la o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, respectiv la o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale nu este acţionar majoritar", nu se justifica raţional, fiind contrară principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie.De asemenea, autorul excepţiei susţine ca textul criticat încalcă şi "principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, care trebuie respectat în privinta oricăror drepturi patrimoniale, a oricăror lt; lt;bunuri gt; gt;, asa cum a decis, în principiu, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 70 din 27 februarie 2001, deci şi în cazul acţiunilor deţinute la societăţi comerciale la care statul este sau nu acţionar majoritar, precum şi la societăţile comerciale în care statul sau autoritatea administraţiei publice nu este acţionar".Tribunalul Constanta – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât autorul excepţiei, pornind de la o premisa gresita, "pune semnul egalităţii între societăţile la care statul este acţionar în procent minoritar şi societăţile la care statul nu este acţionar". Or, arata instanţa, "numai societăţile comerciale la care statul este acţionar sunt supuse privatizării şi nu poate exista identitate de situaţii între cele două categorii de societăţi". Concluzia instanţei este în sensul că "posibilitatea societăţilor comerciale în care statul este acţionar, de a încheia contracte de leasing fără respectarea dispoziţiilor restrictive cuprinse în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1997, este o facilitate care înlesneşte procesul de privatizare şi nu poate avea semnificatia unei încălcări a egalităţii cetăţenilor în faţa legii în raport cu societăţile comerciale la care statul nu este acţionar, întrucât sunt situaţii diferite, acestea din urma nefiind supuse privatizării”. Conform opiniei instanţei de judecată aceste argumente „sunt perfect valabile şi în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, motivarea reclamantei fiind aceeaşi”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie consacra egalitatea cetăţenilor în faţa legii, iar nu egalitatea persoanelor colective ori a persoanelor juridice şi, deci, "nu este incident în ceea ce priveşte relaţiile dintre actionarii unei societăţi comerciale". În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie se arata ca aceasta sustinere nu poate fi reţinută, întrucât "Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu face nici o discriminare”.Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin textul de lege criticat se "reglementează vânzarea de active imobiliare date în locatie de gestiune sau închiriate, ori încheierea de contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, doar în cazul societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar. Aceste societăţi sunt singurele care pot fi supuse privatizării, în cadrul procesului de privatizare reglementat de ordonanţa de urgenţă". În opinia Guvernului dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza, întrucât acest text nu reglementează egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională. De asemenea, nici dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie nu sunt incalcate, întrucât în cauza "nu se poate pune problema egalităţii de tratament a societăţilor comerciale de stat supuse procesului privatizării şi a societăţilor comerciale private". Guvernul arata totodată ca asupra dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 8 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, şi nr. 186 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001, statuand ca acestea sunt constituţionale.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobată prin Legea nr. 44 din 20 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, dispoziţii care au următorul cuprins:Art. 27: "(1) Societăţile comerciale şi regiile autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaţiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociaţii în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii în activele pe care le utilizează reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din preţul de vânzare se scade valoarea investiţiilor pe bază de raport de evaluare acceptat de părţi."Autorul excepţiei considera ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) fraza întâi, care prevăd ca "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular". Totodată se susţine ca prevederile art. 41 alin. (2) fraza întâi din Constituţie ar urma să fie interpretat în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text având următorul conţinut: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."Autorul excepţiei arata, în esenta, ca "incidenţa art. 27 şi în cazul cetăţenilor acţionari ai societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale nu este acţionar majoritar creează acestora un privilegiu faţă de cetăţenii acţionari ai societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar. Discriminarea este şi mai evidenta între cetăţenii acţionari ai societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale nu este acţionar majoritar şi cetăţenii acţionari ai societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale nu este acţionar – fie că nu mai este, fie că nu a fost vreodata".Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:1. Dispoziţiile legale criticate nu conţin reglementări discriminatorii între actionarii societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi actionarii societăţilor comerciale la care capitalul de stat nu este majoritar. Examinând sub acest aspect prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea retine ca dispoziţiile constituţionale consacra principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, interzicand discriminarea şi acordarea de privilegii. În jurisprudenta sa constanta Curtea Constituţională a statuat ca principiul constituţional al egalităţii şi nediscriminarii consacrat de art. 16 alin. (1) este aplicat numai cetăţenilor, nu şi persoanelor juridice. Pe de altă parte, Curtea observa ca din analiza textului de lege criticat nu rezultă existenta vreunei dispoziţii de natura sa instituie o inegalitate. Dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 permit societăţilor comerciale şi regiilor autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaţiune, sa vândă sau sa încheie contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare cu locatarii sau asociaţii în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii în activele pe care le utilizează, în condiţiile stabilite de text. Aceste prevederi corespund unor interese generale ale societăţii prin aceea ca aparţin contextului legal care stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea acţiunilor emise de societăţi comerciale şi deţinute de stat sau de o autoritate a administraţiei publice locale, precum şi pentru vânzarea activelor aparţinând societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar. Rezultă ca prevederile art. 27 alin. (1) din ordonanţa sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ţinând seama şi de alin. 2 al aceluiaşi articol, care prevede că „Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor”.2. Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia prevederile legale criticate ar fi contrare dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie. Art. 27 din ordonanţa nu instituie un regim diferit între proprietatea privată cu capital de stat şi cea aparţinând particularilor. Pe de altă parte, utilizarea de către legiuitor în cuprinsul reglementării a termenului "pot" atunci când se referă la vânzarea unor active sau la încheierea contractelor de leasing imobiliar creează, evident, o posibilitate, iar nu o obligaţie ferma, de natura sa aducă atingere prerogativelor dreptului de proprietate al societăţilor comerciale la care se referă textul. Decizia aparţine societăţilor comerciale, prin adunarea generală a acţionarilor, în condiţiile Legii nr. 31/1990.Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 8 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, şi prin Decizia nr. 186 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001, Curtea Constituţională a statuat ca dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 sunt constituţionale, întrucât nu contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie. Pronunţând aceste decizii, Curtea a constatat, în esenta, pe de o parte, ca textul în cauza „reglementează un segment din procesul de privatizare, component esenţial al reformei economice şi inevitabil în crearea unei adevărate economii de piaţa”, iar pe de altă parte, ca este aplicabil „societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar”. S-a mai reţinut ca „este firesc ca statul sa stabilească prin acte normative situaţia părţii sale din patrimoniu şi sa dea mandat în acest sens instituţiei care îl reprezintă, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale, fără ca prin acestea să se aducă atingere dreptului de proprietate al altor persoane”.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa.3. În ceea ce priveşte eventuala necorelare dintre dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi alte prevederi ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999, sugerata de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observa ca aceasta nu intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate, fiind de competenţa exclusiva a puterii legislative.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comtext” – S.A. din Constanta în Dosarul nr. 1.816/Com/2001 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește