DECIZIE nr. 60 din 22 februarie 2001

referitoare le excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasile-Ovidiu Iftode în Dosarul nr. 15.956/2000 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de careprocedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 21 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 15.956/2000, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasile Ovidiu Iftode, inculpat în dosarul menţionat, trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere în stare de ebrietate a unui autovehicul şi de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute la art. 37 alin. 1 şi 3 din Decretul nr. 328/1966.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile art. 37 din Decretul nr. 328/1966 sunt contrare prevederilor art. 22 din Constituţie referitoare la dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, sustinandu-se ca prin prelevarea probei de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei se aduce atingere integrităţii fizice a persoanei. Se arata ca, potrivit prevederilor art. 37 alin. 1 şi 3, raportate la cele ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966, care prevăd ca imbibatia alcoolică în sânge de cel puţin 1 la mie atrage răspunderea penală a conducătorilor auto, recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei înseamnă în mod exclusiv recoltarea de probe de sânge. Autorul excepţiei critica în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, în care se arata ca stabilirea alcoolemiei se poate face şi prin alte probe biologice decât proba de sânge. Se susţine, de asemenea, ca recoltarea de probe de sânge sub ameninţarea unei sancţiuni contravine dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, în sensul că sunt contrare jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.Judecătoria Iaşi, exprimandu-şi opinia, apreciază ca pentru soluţionarea cauzei nu are nici o importanţa constituţionalitatea ori neconstituţionalitatea dispoziţiei alin. 1 al art. 37 din Decretul nr. 328/1966, referitoare la conducerea unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, deoarece autorul excepţiei a fost trimis în judecata pentru fapta de conducere în stare de ebrietate, fapta dovedită prin alte mijloace decât probele biologice. În ceea ce priveşte sustragerea de la recoltarea probelor biologice, prevăzută la art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, întrucât recoltarea probelor biologice se reduce, în opinia instanţei, la recoltarea de sânge, dispoziţia este considerată contrară art. 22 din Constituţie.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia este inadmisibila.Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37 şi art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice. Aceste dispoziţii au următorul conţinut:– Art. 37: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se afla în stare de ebrietate se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane în comun ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.";– Art. 52: "Imbibatia alcoolică în sânge atrage răspunderea penală a conducătorilor de autovehicule când este de cel puţin 1 la mie."Textele constituţionale, invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate, sunt:– Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.";– Art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman sau degradant. … (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca autorul excepţiei a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 în întregul său, deşi soluţionarea cauzei nu depinde de prevederile tuturor celor 3 alineate ale acestui articol. Astfel alin. 1, care incrimineaza conducerea sub influenţa alcoolului în doua variante alternative, şi anume conducerea de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică sau, respectiv, conducerea de către o persoană care se afla în stare de ebrietate, precum şi alin. 2, care incrimineaza varianta agravantă a infracţiunii prevăzute la alin. 1, sunt dispoziţii de care nu depinde soluţionarea cauzei. Întrucât în cauza se urmăreşte stabilirea situaţiei de fapt – dacă inculpatul a condus sau nu în stare de ebrietate -, se constată că soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată nu depinde de dispoziţiile alin. 1 şi 2 ale art. 37 din Decretul nr. 328/1966. Prin urmare excepţia de neconstituţionalitate a art. 37 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 328/1966 urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.Asa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie în exclusivitate dispoziţiile art. 37 alin. 3 şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice.Sub aceste aspecte Curtea constata ca dispoziţiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel Curtea, prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, a statuat ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale. Cu acel prilej s-a reţinut, în esenta, ca recoltarea probei de sânge nu este prevăzută în mod expres de legiuitor, obiectul incriminării fiind mai larg, şi anume „sustragerea de la recoltarea probelor biologice”. Prin urmare conţinutul infracţiunii se realizează fie prin refuzul prelevarii de sânge, fie prin refuzul prelevarii unei alte probe biologice. Numai în cazul în care o persoană refuza atât prelevarea de sânge, cat şi recoltarea altei probe biologice este întrunit conţinutul infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice. În acea speta, asa cum s-a reţinut în dosar, autorul excepţiei refuzase nu numai prelevarea probei de sânge, dar şi proba cu fiola alcoolscopica, ceea ce nu implica vreun risc pentru sănătatea sa.De asemenea, prin Decizia nr. 20 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001, Curtea a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a art. 37 şi art. 52 din Decretul nr. 328/1966, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.Cu acel prilej Curtea a observat ca dispoziţia legală referitoare la probe biologice permite ca acelei persoane căreia nu i se poate preleva sânge sa i se stabilească alcoolemia pe baza altor probe biologice decât prelevarea de sânge.Curtea constata ca atât considerentele deciziilor menţionate, cat şi soluţiile pronunţate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.În sfârşit Curtea constata că nu poate fi reţinut ca argument faptul ca prin jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a recunoscut unei persoane suspectate de a fi autorul unei infracţiuni "dreptul de a tacea cu ocazia interogatoriului luat de către poliţie şi dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare" (cazul "John Murray împotriva Regatului Unit", 1996). Aceasta deoarece, conform aceleiaşi jurisprudente, dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat recurgand la puteri coercitive care exista independent de voinţa suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge şi de urina, ca şi de tesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (cazul "Saunders împotriva Regatului Unit", 1996).Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 37 alin. 3 şi cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vasile-Ovidiu Iftode în Dosarul nr. 15.956/2000 al Judecătoriei Iaşi.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 3 şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Cristina Radu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește