DECIZIE nr. 60 din 20 aprilie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Izomet” – S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 3.924/1997 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal se constata lipsa părţilor: Societatea Comercială "Izomet" – S.R.L. Oradea şi Administraţia Financiară Oradea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibila, având în vedere ca dispoziţiile legale erau abrogate la data ridicării excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 3.924/1997, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, ridicată de Societatea Comercială „Izomet” – S.R.L. Oradea.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile cuprinse în alin. 1-3 ale art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 stabilesc „o procedură specială pentru cererea de revizuire a unei impuneri făcute de un organ fiscal”, procedura care „constituie o încălcare a accesului liber la justiţie consacrat în art. 21 din Constituţie”. Autoarea excepţiei susţine ca „într-un stat […] de drept soluţionarea cererii de revizuire trebuie lăsată în competenţa puterii judecătoreşti pur şi simplu”.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia nu este intemeiata, pentru ca raporturile sociale reglementate de textul de lege criticat "au o natura aparte, fiind raporturi fiscale" şi de aceea "controlul aplicării lor corecte trebuie exercitat prin organe de specialitate, administrative. Puterea judecătorească va verifica sub aspect juridic legalitatea şi temeinicia constatărilor acestora prin instanţa de contencios administrativ".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este lipsită de obiect.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Excepţia de neconstituţionalitate examinata a fost ridicată în faţa instanţei de fond la data de 12 octombrie 1998, iar obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, având următorul cuprins:"(1) Un contribuabil care considera ca impunerea facuta de un organ fiscal este incorectă poate face cerere de revizuire a acesteia la organele direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz. Cererea trebuie facuta în scris, în termen de 20 de zile de la data când contribuabilul a primit înştiinţarea. Cererea trebuie să fie motivată şi însoţită de acte doveditoare.(2) În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de revizuire direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti sunt obligate să se pronunţe printr-o decizie motivată, care se comunică contribuabilului. … (3) Împotriva deciziei emise de direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti contribuabilul poate face contestaţie la Ministerul Finanţelor, în termenul prevăzut la alin. (1). … Ministerul Finanţelor este obligat să se pronunţe printr-o decizie motivată în termen de 40 de zile de la înregistrarea contestaţiei, care se comunică contribuabilului.(4) Decizia Ministerului Finanţelor poate fi contestată la Curtea de Apel în a carei raza teritorială îşi are sediul sau, după caz, domiciliul contribuabilul. … Împotriva hotărârii Curţii de Apel se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.(5) Pentru perioadele de soluţionare a cererilor de revizuire şi a contestaţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3) se suspenda plata sumei impozitului contestat şi a majorărilor de întârziere aferente acestuia. … (6) Pentru perioadele de soluţionare a cererilor de revizuire şi a contestaţiilor, respectiv de 30 şi 40 de zile, după caz, nu se datorează şi nu se calculează majorări de întârziere. … (7) În cazuri justificate, Ministerul Finanţelor poate prelungi la cererea contribuabilului perioada de suspendare prevăzută la alin. (5), când cererea de revizuire sau contestaţia nu a fost soluţionată în termenele prevăzute de lege. … (8) Plata impozitelor şi a majorărilor de întârziere aferente rămase de plată, urmare soluţionării pe cale administrativă a cererii de revizuire sau a contestaţiei, după caz, se face în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţa, prin semnatura, a deciziei date de către organele prevăzute la alin. (1) sau (3) din prezentul articol. … (9) Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit şi a majorărilor de întârziere aferente sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestată. Taxa de timbru nu poate fi mai mica de 10.000 lei. … Contestaţiile se timbrează cu jumătate din suma plătită la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta cerere de revizuire sau contestaţie cu acelaşi obiect, înregistrată şi rezolvată anterior, a fost taxată.În vederea calculării taxei de timbru, contribuabilii sunt obligaţi sa specifice în scris cuantumul sumei contestate.În situaţia admiterii integrale sau parţiale a cererii de revizuire sau a contestaţiei, taxa de timbru se reduce proporţional cu reducerea sumei contestate".Se constata însă ca la data ridicării excepţiei dispoziţiile art. 29 din ordonanţa erau modificate prin Legea nr. 73/1996 pentru aprobarea şi modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996. Aceasta din urma ordonanţa a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, dându-se articolelor o noua numerotare. Astfel, art. 29 a devenit art. 28, conţinând şase alineate; alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 au devenit aceleaşi alineate ale art. 28, iar alin. (4) al art. 29 a devenit alin. (5) al art. 28. Ulterior au fost abrogate alin. (1)-(4) şi (6) ale art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, prin art. 12 alin. 6 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997. A rămas deci în vigoare numai alin. (5) al art. 28 din actul normativ anterior menţionat, care a fost, la rândul sau, modificat prin art. I pct. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 40/1998 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 30 ianuarie 1998. Acest articol are următorul cuprins: „Art. 28. – Obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluţionează conform dispoziţiilor Legii nr. 105/1997…”.Având în vedere ca, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei, excepţia de neconstituţionalitate formulată în cauza de faţa urmează să fie respinsă ca inadmisibila.De altfel, chiar şi în situaţia în care nu ar opera aceasta cauza de inadmisibilitate, s-ar impune respingerea excepţiei şi pe fond, deoarece asupra constituţionalităţii Legii nr. 105/1997 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999, statuand ca dispoziţiile legii sunt constituţionale, în sensul că ele nu împiedica liberul acces la justiţie pentru partea nemultumita de deciziile organelor fiscale administrative.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDERespinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Izomet” – S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 3.924/1997 al Judecătoriei Oradea.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește