DECIZIE nr. 60 din 11 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celor ale art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, modificată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celor ale art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „S amp; P Otex” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 778/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.La apelul nominal răspund Otilia Alexandru, administratorul Societăţii Comerciale "S amp; P Otex" – S.R.L. din Bucureşti, şi avocatul Vladescu Cristina, pentru Banca "Ion Tiriac" – S.A. – Sucursala Victoria.Reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, considera ca art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, permite încălcarea secretului bancar şi anihileaza ratiunea garanţiilor. Referitor la dispoziţiile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998, solicita Curţii Constituţionale sa pronunţe „o soluţie de principiu pe fond cu privire la teoria acordării capacităţii juridice prin mandat”. În fine, apreciază ca acest text de lege „paralizeaza” efectul Decretului nr. 31/1954, prin aceea ca permite participarea la viaţa juridică, în nume propriu, a unei sucursale.Avocatul Băncii "Ion Tiriac" – S.A. – Sucursala Victoria solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând ca argumentele invocate în susţinerea excepţiei exced controlului de constituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată. De asemenea, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 este neîntemeiată, deoarece prevederile constituţionale invocate nu sunt relevante în cauza.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 25 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 778/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celor ale art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, modificată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „S amp; P Otex” – S.R.L. din Bucureşti în cadrul unui litigiu comercial.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, deoarece, în cadrul contestaţiei la cererea de deschidere a procedurii de reorganizare şi lichidare judiciare, nu exista posibilitatea invocarii unor apărări de fond împotriva titlului executor care este contractul de credit bancar. De asemenea, susţine ca sunt infrante prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) care, în opinia autorului excepţiei, instituie „principiul autonomiei persoanelor juridice şi egalităţii de tratament în faţa legii”, ale art. 123 alin. (2) referitoare la „supunerea judecătorului numai faţă de lege”, ale art. 125 alin. (3) privind competenţa şi procedura de judecată, precum şi celor ale art. 134 alin. (2) lit. a). În fine, arata ca este încălcat principiul separaţiei puterilor, în sensul că „prin textul de lege criticat se admite imixtiunea puterii judecătoreşti în sfera puterii legislative”.În ceea ce priveşte art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998, modificată, autorul excepţiei susţine ca acesta încalcă „principiul universalitatii şi cel al egalităţii în drepturi” consfinţite în art. 15, respectiv art. 16 alin. (2) din Constituţie, deoarece „acorda dreptul sucursalei de a efectua în mod direct toate sau unele din activităţile băncii”. De asemenea, se arata ca acest text de lege contravine art. 123 alin. (1) din Constituţie.Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplina concordanta cu prevederile constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, nu este contrar prevederilor constituţionale invocate. De asemenea, apreciază ca nici dispoziţiile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998 nu încalcă textele constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi cele ale părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, precum şi dispoziţiile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998.Aceste dispoziţii legale au următorul cuprins:– Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată: „Orice creditor care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile:”; […]– Art. 3 lit. d) din Legea nr. 58/1998: „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificatii: […]d) sucursala – unitate operationala fără personalitate juridică a unei bănci şi care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activităţile băncii, în limita mandatului dat de aceasta;" … Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin principiului separaţiei puterilor şi următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 15: "(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."; … – Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";– Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; … – Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.";– Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că, în anumite condiţii, orice creditor care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă să poată introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile. Acest fapt nu împiedica, sub nici un aspect, accesul liber la justiţie, atât creditorii, cat şi debitorii având posibilitatea de a formula pretenţii şi apărări. De altfel, asa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenta sa, liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale.De asemenea, Curtea nu poate retine nici o incompatibilitate între textul de lege criticat şi principiul separaţiei puterilor sau între acesta şi prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2), referitoare la protecţia egala a proprietăţii private, ale art. 123 alin. (2), care consacra principiul independenţei justiţiei, şi cele ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.În legătură cu susţinerea ca articolul de lege criticat ar fi încălcat prevederile constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), Curtea constata ca scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în insolventa, ceea ce corespunde pe deplin obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale.În fine, referitor la dispoziţiile art. 3 lit. d) teza a doua din Legea nr. 58/1998, Curtea constata că nu se poate retine nici o legătură între acestea şi prevederile constituţionale ale art. 15 şi 16: dispoziţiile legale criticate se aplică de la data intrării în vigoare a legii, iar sucursala unei bănci, fiind înfiinţată potrivit Legii bancare nr. 58/1998, nu este mai presus de lege.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 3 lit. d) teza a doua din Legea bancară nr. 58/1998, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „S amp; P Otex” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 778/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește