DECIZIE Nr. 6 din 26 ianuarie 1994

Miklos Fazakas – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorIoan Muraru – judecătorConstantin Burada – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Prin Încheierea din 9 noiembrie 1993, pronunţată în Dosarul nr. 1676/1993, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, invocată de Asociaţia de locatari Parcul Tineretului nr. 2 Sibiu, care considera ca aceste dispoziţii sunt contrare art. 21 din Constituţie, care consacra accesul liber la justiţie. În fapt, se arata ca, în cadrul unui control efectuat la asociaţia de locatari în data de 7 ianuarie 1993 de către Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Sibiu, s-a constatat că nu s-a calculat în mod corect impozitul pentru ingrijitoarea Anglita Virginia, diferenţa fiind de 2.385 lei, pentru care s-a calculat penalităţi de întârziere în suma de 364 lei. Împotriva procesului-verbal au declarat contestaţie atât asociaţia de locatari, în temeiul art. 13 din Legea nr. 30/1991, cît şi ingrijitoarea, în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 32/1991. Contestaţia asociaţiei de locatari a fost respinsă de către Ministerul Finanţelor, iar contestaţia ingrijitoarei, de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Sibiu. Împotriva soluţiei Ministerul Finanţelor, asociaţia de locatari se adresează judecătoriei Sibiu, întemeindu-se pe prevederile art. 13 din Legea nr. 30/1991. Ministerul Finanţelor, prin intimpinare, solicita respingerea acţiunii pe baza a doua excepţii: întemeierea cererii asociaţiei de locatari pe prevederile Legii nr. 30/1991 este nelegală, deoarece cererile referitoare la stabilirea impozitelor se rezolva de către organele prevăzute de legea specială, adică Legea nr. 32/1991, şi, deci, în baza acesteia, instanţele judecătoreşti nu sunt competente ; asociaţia de locatari, în baza Legii nr. 32/1991, nu are calitate procesuala activa, deoarece art. 14 din această lege se referă numai la salariaţi. Judecătoria Sibiu şi-a insusit punctul de vedere al Ministerului Finanţelor şi prin Sentinta civilă nr. 4.198 din 28 iunie 1993 a respins acţiunea asociaţiei de locatari. Sentinta Judecătoriei Sibiu a fost atacată cu recurs, iar în faţa tribunalului s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 32/1991. Tribunalul Sibiu, în încheierea de sesizare, apreciază şi el ca, faţă de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, prevederile atacate din Legea nr. 32/1991 sunt neconstituţionale. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,luând act de excepţia invocată, de susţinerile recurentei şi de poziţia Tribunalului Sibiu, de prevederile art. 13 din Legea nr. 30/1991 şi ale art. 14 şi 15 din Legea nr. 32/1991, precum şi de dispoziţiile art. 21 şi art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În art. 14 din Legea nr. 32/1991 se precizează ca împotriva modului în care se aplică prevederile legii de către persoanele fizice sau juridice la care sunt angajaţi, salariaţii se pot adresa cu plîngere direct acestora, iar dacă sunt nemultumiti de decizie, pot face, potrivit art. 15 din aceeaşi lege, contestaţie la direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat, iar împotriva deciziei direcţiei, apel la Ministerul Finanţelor, soluţia acestuia fiind definitivă. Pe de altă parte, potrivit art. 21 alin (1) din Constituţie "orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime", iar în alin. (2) se dispune ca "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". Principiul accesului liber la justiţie nu este contrazis de existenta unor organe de jurisdicţie specializate, în afară sistemului instanţelor judecătoreşti, iar fiindca, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituţie, "justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", este necesar ca după epuizarea acestor cai speciale de justiţie să se asigure, în condiţiile legii, şi accesul la instanţele judecătoreşti. Legile adoptate după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991 sunt ţinute de acest principiu, iar cele anterioare noii Constituţii, dacă nu ţin seama de el, sunt neconstituţionale, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie. O atare soluţie a fost consacrată deja de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 34/1993 şi nr. 35/1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, şi, respectiv, nr. 218 din 6 septembrie 1993. Raportind aceasta problema la textele invocate în speta se constata următoarele: a) art. 13 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, deşi anterioară Constituţiei, prevede în mod expres ca decizia de soluţionare a Ministerului Finanţelor poate fi atacată la organele judecătoreşti competente. În privinta stabilirii organului judecătoresc competent, atât doctrina cît şi instanţa suprema, prin Decizia nr. 90 din 16 martie 1992, s-au pronunţat în sensul că este vorba de Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990;  … b) art. 14 şi 15 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii stabilesc care sunt căile de atac în sistemul jurisdicţiei administrative. Aceasta însă nu înseamnă ca accesul la justiţie este interzis, deoarece Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 34 din 24 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, a constatat, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, abrogarea excepţiei prevăzute de art. 4 din Legea nr. 29/1990, referitoare la art. 3 din aceeaşi lege, şi, deci, este posibil accesul la justiţie şi în materie de impozite şi taxe. Asa fiind, precizarea din art. 15 al Legii nr. 32/1991 referitoare la caracterul definitiv al deciziei Ministerului Finanţelor are numai înţelesul ca, în cadrul jurisdicţiei administrative, nu mai exista o alta cale de atac şi deci accesul la justiţie este asigurat prin recursul la Curtea Suprema de Justiţie, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 29/1990.  … La data invocarii excepţiei de neconstituţionalitate (9 noiembrie 1993), Curtea Constituţională se pronunţase prin decizie definitivă asupra abrogării excepţiei prevăzute de art. 4 din Legea nr. 29/1990 în materie de impozite şi taxe, astfel încât accesul la justiţie era şi este asigurat. Din moment ce dispoziţia care inchidea accesul la instanţele judecătoreşti a fost abrogată, prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 32/1991 nu mai apar ca neconstituţionale, deoarece legiuitorul, din considerente de operativitate, tehnicitate sau economicitate, poate stabili o jurisdicţie administrativă prealabilă celei judecătoreşti. În aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile art. 145 alin (2) din Constituţie, potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, Tribunalul Sibiu ar fi trebuit să-şi decline competenţa în favoarea Curţii Supreme de Justiţie. Faţa de aceasta situaţie şi observind şi valoarea obiectului litigiului de fond (2.385 lei + 364 lei), Curtea, în unanimitate, a decis sa rezolve excepţia fără citarea părţilor. Având în vedere considerentele expuse, vazind şi dispoziţiile art. 145 alin (2) din Constituţie şi ale art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiD E C I D E :Constata ca, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 34/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993, s-a abrogat, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, excepţia prevăzută în art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, referitoare la art. 3 din aceeaşi lege şi accesul la justiţie este astfel asigurat în ipotezele avute în vedere de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 32/1991 şi, prin urmare, Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate vizind art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 32/1991, invocată de Asociaţia de locatari Parcul Tineretului nr. 2 Sibiu, în Dosarul nr. 1676/1993 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 1994. PREŞEDINTE,Miklos FazakasMagistrat-asistent,Constantin Burada–––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește