DECIZIE nr. 6 din 19 ianuarie 2009

privind examinarea recursului în interesul legii, privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 728 raportate la dispoziţiile art. 774, 775, 777 şi 896 din Codul civil şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958



Dosar nr. 32/2008Sub preşedinţia domnului pr. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit la data de 10 noiembrie 2008 pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 728 raportate la dispoziţiile art. 774, 775, 777 şi 896 din Codul civil şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare, ce reprezintă sarcinile pasivului succesoral, şi caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al acestora.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 117 aflaţi în funcţie.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror Antoaneta Florea, a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul că cererile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie, atât în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separată.Fiind nevoie de timp mai îndelungat în vederea deliberării, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 19 ianuarie 2009, cândSECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 728 raportate la dispoziţiile art. 774, 775, 777 şi 896 din Codul civil şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare, ce reprezintă sarcinile pasivului succesoral, şi caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al acestora.Astfel, unele instanţe au apreciat că pretenţiile referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase reprezintă sarcini ale pasivului succesoral, astfel că urmează regimul juridic al acţiunii de ieşire din indiviziune şi, prin urmare, au un caracter imprescriptibil din punct de vedere extinctiv.S-a motivat că dreptul de creanţă pretins cu acest titlu izvorăşte din starea de indiviziune, iar potrivit dispoziţiilor art. 774 şi 777 din Codul civil, coerezii contribuie şi plătesc datoriile şi sarcinile succesiunii proporţional cu partea ereditară a fiecăruia.Pe cale succesorală se transmit atât activul, cât şi pasivul moştenirii.Ca urmare, starea de indiviziune se reflectă atât asupra activului, cât şi asupra pasivului ce compun masa succesorală, iar acţiunea de ieşire din indiviziune este imprescriptibilă, motiv pentru care şi creanţele având ca obiect cheltuielile de înmormântare şi pentru pomeniri au acelaşi caracter.Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că cererile ce au ca obiect astfel de cheltuieli valorifică un drept de creanţă prescriptibil extinctiv în termenul general de 3 ani, calculat de la data naşterii dreptului la acţiune.În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 774 din Codul civil, pasivul succesoral se compune din datoriile şi sarcinile moştenirii, acestea din urmă reprezentând obligaţiile care, fără a fi existat în patrimoniul defunctului, se nasc în persoana moştenitorilor la deschiderea succesiunii sau ulterior şi includ, între altele, cheltuielile de înmormântare, precum şi cele efectuate cu parastasele la diferite intervale de timp, conform obiceiurilor religioase.Acţiunea având ca obiect suportarea de către moştenitori a cheltuielilor de înmormântare şi a celor legate de obiceiurile religioase practicate în memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmăreşte valorificarea unei creanţe şi este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, indiferent dacă se judecă în cadrul procesului de ieşire din indiviziune sau pe cale separată.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 728 alin. 1 din Codul civil, "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii".Prin urmare, ieşirea din indiviziune se poate cere oricând, indiferent cât timp a trecut de la naşterea indiviziunii (data deschiderii moştenirii), acţiunea având astfel caracterul unei acţiuni imprescriptibile, spre deosebire de dreptul de a accepta moştenirea care este prescriptibil în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 700 din Codul civil.Soluţionând acţiunea de împărţire a unei succesiuni, instanţa trebuie să aibă în vedere şi cererile formulate de moştenitori privind drepturile şi obligaţiile succesorilor, printre care şi cererile de aducere la masa de împărţit şi a altor bunuri, a fructelor acestora, a datoriilor şi sarcinilor succesiunii.Patrimoniul care se transmite prin succesiune moştenitorilor legali sau testamentari, fiind o universalitate, va cuprinde nu numai drepturile, ci şi obligaţiile defunctului, transmisiunea vizând, aşadar, atât activul, cât şi pasivul succesoral.Astfel, în alcătuirea activului succesoral intră drepturile reale principale sau accesorii (proprietate, uzufruct, uz, abitaţie, superficie, servitute, dreptul real de folosinţă, ipoteca şi gajul), drepturi de creanţă sau drepturi patrimoniale rezultând din creaţie intelectuală, în timp ce pasivul succesoral cuprinde datoriile şi sarcinile moştenirii.Datoriile succesiunii reprezintă acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual, legal, delictual etc.), există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, altfel spus "obligaţii care îl ţineau pe defunct la data decesului" şi în care, desigur, nu intră acele obligaţii care, nefiind transmisibile, se sting prin moartea celui căruia îi incumbau (cum ar fi cele contractate intuitu personae).Spre deosebire de acestea, sarcinile moştenirii sunt acele obligaţii care, fără a fi existat în patrimoniul celui ce lasă moştenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, dar care decurg tot din faptul decesului lui de cujus.Sarcinile moştenirii includ şi cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât şi cele ce ţin de respectarea tradiţiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului) şi contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgând din faptul decesului.Aşa cum s-a arătat, datoriile şi sarcinile moştenirii constituie pasivul succesoral, iar obligaţia suportării acestuia revine moştenitorilor legali şi legatarilor universali şi cu titlu universal, adică acelor moştenitori care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o fracţiune din acest patrimoniu.Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 774 din Codul civil "Coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ce ia".Art. 775 din acelaşi cod prevede că "Legatarul cu titlu universal contribuie deopotrivă cu erezii în proporţie cu emolumentul său. Cel particular nu contribuie", iar art. 777 prevede că şi "coerezii plătesc datoriile şi sarcinile succesiunii, fiecare în proporţie cu partea sa ereditară".De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 896 din Codul civil "Legatarul unei fracţiuni de ereditate este obligat la sarcinile şi datoriile succesiunii testatorului, personal, în proporţie cu partea sa şi ipotecar pentru tot".Situaţia legatarilor cu titlu particular este diferită, în sensul că aceştia, dobândind numai un anumit bun sau un anumit drept, nu au obligaţia de a suporta datoriile şi sarcinile moştenirii, aşa cum se prevede în art. 775 teza a doua şi art. 909 din Codul civil, decât în anumite situaţii, şi anume: când legatul are ca obiect o parte dintr-o moştenire care cuprinde atât drepturi, cât şi obligaţii, când obiectul legatului se află în situaţia prevăzută la art. 905 din Codul civil, respectiv este un bun ipotecat sau supus dreptului de uzufruct, ori în cazul în care cel care lasă moştenirea i-a impus legatarului o asemenea obligaţie.Aşadar, moştenitorii universali sau cu titlu universal sunt cei care răspund pentru datoriile succesiunii, iar acestea se împart de drept, chiar din ziua deschiderii succesiunii, proporţional cu partea de moştenire primită, fără a se deosebi după cum se bucură sau nu de sezină. Această regulă se aplică atât în cazul acceptării pure şi simple a moştenirii, cât şi în cazul acceptării sub beneficiu de inventar, desigur, în acesta din urmă, întrucât nu are loc confuziunea de patrimonii, răspunderea limitându-se la cota-parte ce îi revine din moştenire.Sarcinile moştenirii, născute după decesul celui care lasă moştenirea, sunt asimilate datoriilor moştenirii (art. 893 şi 896 din Codul civil) şi, în consecinţă, ele se suportă de către moştenitori în condiţiile de mai sus.Cum prin moştenire se transmit nu numai drepturile celui care lasă moştenirea, ci şi obligaţiile şi sarcinile succesiunii, în cadrul acţiunii complexe de ieşire din indiviziune se soluţionează, fiind conexe, toate pretenţiile reciproce dintre moştenitori, inclusiv cele legate de lichidarea pasivului.Împrejurarea că lichidarea pasivului succesoral are loc concomitent cu soluţionarea acţiunii de ieşire din indiviziune, care este imprescriptibilă extinctiv, nu poate conduce la concluzia că, pe cale de consecinţă, cererea de împărţire între moştenitori a cheltuielilor de înmormântare urmează să aibă acelaşi caracter, căci natura celor două tipuri de acţiuni este distinctă, ca urmare a caracterului diferit al drepturilor ce se urmăreşte a fi valorificate prin fiecare dintre ele.În materie patrimonială, regula este prescriptibilitatea acţiunilor în justiţie, iar excepţia de la aceasta nu se poate face decât printr-o dispoziţie expresă derogatorie a legii.Or, nici în Codul civil, nici în Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi nici în vreun alt act normativ nu există vreo prevedere în acest sens, astfel că, având în vedere natura patrimonială a dreptului, se impune concluzia că acţiunile referitoare la cheltuielile de înmormântare, ca sarcini ale moştenirii, au un caracter personal şi sunt prescriptibile.De altfel, acelaşi caracter îl au numeroase acţiuni şi cereri care decurg din faptul juridic al decesului unei persoane şi au strânsă legătură cu transmiterea patrimoniului său.Astfel, spre exemplu, sunt prescriptibile dreptul de a accepta moştenirea, dreptul de a cere plata legatului cu titlu particular, acţiunea în anularea certificatului de moştenitor pentru vicierea consimţământului ori necitarea tuturor moştenitorilor, acţiunea vizând raportul donaţiilor, acţiunea pentru reducţiunea liberalităţilor excesive.Întrucât, aşa cum s-a arătat, acţiunea în legătură cu cheltuielile de înmormântare şi cele ocazionate de parastase şi obiceiuri practicate ulterior în memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, fiind deci supusă termenului general de prescripţie de 3 ani.O atare acţiune este prescriptibilă în termenul arătat, indiferent dacă pretenţia se valorifică în cadrul partajului sau pe cale separată, deoarece instituţia prescripţiei are în vedere natura dreptului şi nu cadrul procesual în care acesta se valorifică.Cum posesia exercitată de către moştenitorul solvens asupra bunurilor succesorale are caracter întrerupător de prescripţie, termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă, potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, republicat, de la data formulării cererii de ieşire din indiviziune, ce ar putea avea ca rezultat deposedarea creditorului de bunurile succesorale.Există însă situaţii când cheltuielile de înmormântare, pomeniri şi parastase au fost suportate de către un terţ străin de succesiune. Într-o astfel de ipoteză, terţul solvens le poate pretinde de la succesorii lui de cujus, în termenul general de prescripţie care curge de la data efectuării acelor cheltuieli.În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile art. 728 raportate la art. 774, 775, 777 şi 896 din Codul civil şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, se interpretează în sensul că acţiunile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase, ce compun pasivul succesoral, sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie, atât în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separată.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:Dispoziţiile art. 728 raportate la art. 774, art. 775, art. 777 şi art. 896 din Codul civil şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, se interpretează în sensul că:Cererile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie atât în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separată.Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2009.PREŞEDINTELEÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIEprof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Adriana Daniela White––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește