DECIZIE nr. 6*) din 16 ianuarie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 6 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare



Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Lucian Stangu – preşedinteFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 7.263/1996, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, invocată de petenta Societate Comercială „Bere Nova” – S.A. Brăila.Atât din încheierea de sesizare, cît şi din completarea acesteia rezultă ca excepţia a fost invocată cu referire la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996, care ar contraveni art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (1) şi (8) şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Din examinarea plingerii şi a completării acesteia, formulate de Societatea Comercială „Bere Nova” -S.A. Brăila împotriva Procesului-verbal nr. 1.450 din 18 iunie 1996 de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, întocmit de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Brăila, se constată că excepţia priveşte dispoziţiile art. 5 şi ale art. 6 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996.De aceea, având în vedere obligaţia instanţei de judecată de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia astfel cum a fost ridicată de părţi, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezultă ca, în vederea soluţionării excepţiei, Curtea urmează să se pronunţe având în vedere art. 5 şi art. 6 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 41 alin. (8), ale art. 49 alin. (1), ale art. 107 alin. (3), ale art. 114 şi ale art. 134 alin (2) lit. a), precum şi dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.Exprimindu-şi opinia la solicitarea Curţii Constituţionale, instanţa de judecată considera excepţia ca fiind neîntemeiată.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului, precum şi al Guvernului, asupra excepţiei invocate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind nefondata.Având în vedere dispoziţiile ordonanţei, raportate la art. 107 alin. (3) şi la art. 114 din Constituţie, Guvernul considera ca, "atunci când ordonanţele sunt emise în baza unor legi de abilitare în care se prevede expres obligaţia Guvernului de a le supune, ulterior, aprobării Parlamentului, aprobarea ordonanţelor sau încetarea efectelor acestora este numai expresă şi nu poate fi implicita, cum susţine contestatoarea".În continuare se arata ca "art. 5 şi art. 6 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 se referă numai la persoanele juridice al căror statut juridic nu este reglementat de aceleaşi dispoziţii legale care se referă la persoanele fizice ce au calitatea de cetăţeni. În consecinţa, constituţionalitatea art. 5 şi a art. 6 alin. 1 ale acestei ordonanţe nu poate fi apreciată în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 49 alin. (1) din Constituţie”.În ceea ce priveşte susţinerile ca art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 contravine prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar art. 6 alin. 1 din aceeaşi ordonanţa încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (8), Guvernul constata ca acestea sunt netemeinice, deoarece, potrivit legii fundamentale, „statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economico-financiară şi valutară”, iar „bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”.Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, completarea acesteia, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 1, precum şi al art. 3 şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată.Pentru întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale, Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare prevede în art. 5 ca persoanele juridice pot efectua plati în numerar către alte persoane juridice, în limita unui plafon zilnic de maximum 5.000.000 lei, iar în art. 6 prevede că efectuarea de plati sau încasări „în numerar între persoane juridice peste plafonul de 5.000.000 lei constituie contravenţie şi se sancţionează cu confiscarea sumei care depăşeşte plafonul şi cu amendă”.Aceasta ordonanţa a fost emisă în baza Legii nr. 130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, cu respectarea prevederilor art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 din Constituţie. Supusă aprobării Parlamentului, ordonanţa aprobată dobîndeşte forta juridică a legii. Efectele ordonanţei se produc însă pe perioada anterioară legii de aprobare a ei.Legea nr. 131/1996 a aprobat Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 şi a menţinut dispoziţiile cuprinse în art. 5 şi art. 6. Aceste dispoziţii sunt justificate de interese de ordin general, pentru întărirea disciplinei financiar-valutare şi evitarea evaziunii fiscale.Statul are deci obligaţia, potrivit art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, sa acţioneze pentru apărarea acestor interese, iar agenţii economici trebuie să se integreze în acest cadru general, în concordanta cu interesul naţional.Dispoziţiile atacate nu contrazic nici principiile consacrate în art. 16 alin. (1) şi (2), în art. 41 alin. (8) şi în art. 49 din Constituţie.Curtea Constituţională a decis, în mod constant, ca principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995.Deoarece prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (8) prevăd posibilitatea confiscării bunurilor folosite în săvârşirea unor fapte contravenţionale, art. 6 din ordonanţa criticata nu conţine dispoziţii care să contravină normei menţionate.În consecinţa, sub aceste aspecte, excepţia invocată apare ca vadit nefondata.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 6 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, invocată de Societatea Comercială „Bere Nova” – S.A. Brăila în Dosarul 7.263/1996 al Judecătoriei Brăila.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 16 ianuarie 1997.PREŞEDINTE,dr. Lucian StanguMagistrat-asistentDoina Suliman––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește